Suntem mai vii în București după Ciclopromenada nocturnă 3 43


lucian2

Foto: Lucian Creţu, Adevărul

Să mergi cu bicicleta cu alţi 300-400 de biciclişti alături. Să stai de vorbă, să rîzi, să schimbi date de contacte din mers. Să faci planuri din şa, să-ţi regăseşti foşti colegi de liceu şi de facultate prin mulţime. Să te fascineze luminile bicicletelor, supleţea cadrelor din metal care se strecoară printre ceilalţi. Să guşti din normalitate, din înţelegere, din compromis şi toleranţă.

E prea mult pentru o simplă plimbare cu bicicleta la? Poate, dar au fost foarte mulţi oameni la Ciclopromenada nocturnă 3, lucru care m-a cam speriat iniţial. Poliţia voia să ne escorteze cînd Bogdan a discutat cu ei, apoi au spus că au încredere în noi. Pe drum însă am fost opriţi de o patrulă care ne-a însoţit. Pe drum, s-a văzut cum poliţiştii s-au destins, ne-au înţeles, ne-au ajutat, atitudine la care nu mă aşteptam, ca român vajnic ce sunt.

Au fost vreo 22 de kilometri, mai puţini decît estimam eu (n-am măsurat înainte), parcurşi în aproape 3 ore. Am oprit în locurile stabilite, dar şi în Piaţa Victoriei. La Casa Presei, mi-a plăcut îndemnul lui Ionuţ de la Mai Mult Verde, rostit de pe treptele fostei statui a lui Lenin:

”Hai să ne salutăm pe stradă cînd ne întîlnim!”

Am încercat să ridicăm bicicletele, ca să avem şi noi un simbol al critical mass-ului românesc, dar unii erau deja obosiţi după jumătate de traseu.

Întoarcerea a fost, ca de obicei, cea mai plăcută. Unii au abandonat pe parcurs, am avut loc mai mult pe piste, plănuiam deja următoarele evenimente şi visam la Bucureştiul de peste cîţiva ani, cînd bicicleta va fi un mijloc de transport susţinut de autorităţi şi înţeles de şoferi.

Au fost vreo 3 familii cu bicicletele, cineva a auzit un copil spunînd:

”Tati, e cea mai frumoasă seară din viaţa mea!”

A fost un tandem familial, au fost biciclete pe care nu ştiai unde să le încadrezi – la mijloc de transport sau bijuterie – dar şi bicicloanţe care-ţi aduceau aminte de copilărie. N-am auzit de accidente, au fost mici căzături dar deloc grave, cîinii erau atît de derutaţi de mulţime încît au amuţit şi cineva şi-a adus cîinele cu el şi sărăcuţul ne-a însoţit tot drumul.

Cînd am spus la sfîrşit să veniţi mai puţini data viitoare am glumit. Mi-ar plăcea să văd oameni pe două roţi în continuare, poate ciclopromenadele au trezit sau retrezit gustul libertăţii de a pedala singur dar alături de alţii care te înţeleg. Mergeţi la serviciu măcar din cînd în cînd pe bicicletă, încurajaţi-i pe şefi să instaleze rasteluri şi poate şi duşuri, ieşiţi cu copiii cu bicicletele în parc, demitizaţi mersul pe bicicletă în Bucureşti.

Să controlezi sute de oameni cu 4 băieţi cu banderolă şi walkie-talkie? Un vis! Dar mă bucur că, deşi pînă la urmă a fost poliţia după noi, ne-am simţit liberi şi parcă am alunecat mai lin pe străzi.

Ar fi mulţi oameni cărora ar trebui să le mulţumesc pentru ajutor, aşa că nu-i enumăr de teamă să nu uit pe cineva. Dacă va mai fi o dată viitoare, mi-aş dori ca totul să meargă perfect, dar să rămînă ceva din spiritul ăla de care ziceam mai sus.

Ne mai vedem duminică (13 septembrie) la Bikewalk 6 (Ariel, să nu te sperii dacă vor fi sute de biciclişti şi acolo) şi la Ziua Europeană fără maşini în oraşul meu (22 septembrie), cînd Asociaţia Bate Şaua să Priceapă Iapa ne adună la Sala Palatului ca să ne plimbe prin oraş. Şi ne vedem pe stradă, zilnic, în număr cît mai mare.

Dacă aveţi poze sau clipuri video de aseară şi nu vă deranjează să ni le împărtăşiţi, faceţi un comentariu cu link aici. Mulţumesc!

Există biciclişti în Bucureşti!

ACTUALIZĂRI

  • Poetul Vulupe a făcut două clipuri – unul la plecare şi unul pe drum:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

43 comentarii la “Suntem mai vii în București după Ciclopromenada nocturnă 3