CARTE + AUDIO Richter 8,9 – Andrei Călăraș 7


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Suspans într-o carte a cărei acțiune se petrece la Paris, București, Viena, Cairo. Este o elegantă pendulare între trăirile interioare ale unui artist pe cale să se rateze și fuga după o mașinărie misterioasă despre care se spune că este cea mai puternică armă de luptă din lume.

Cele peste 400 de pagini curg ușor, mai ales că autorul nu uită să relanseze acțiunea la sfîrșitul și la începutul fiecărui capitol, tehnică ce mi-a adus aminte puțin de seria Jocurile foamei.

Alex nu mai are de ales și încearcă să se sinucidă. Chiar în ultima secundă în care se avîntă în plutirea spre liniile trenului, se întîmplă ceva care-i va schimba viața. Intră în posesia unui pachet ce conține un tablou. De acolo, lanțul de încurcături și de întîmplări țesute de personaje colorate.

Andrei Călăraș este undeva la mijloc, are o scriitură politicoasă, fără excese, fără a vrea să frapeze. Nu te lasă fără explicații științifice, dar te avertizează cînd trece în tabăra conspirațiilor sau a speculațiilor. Construiește personaje credibile, dar destul de cuminți, oameni în care vei recunoaște și tu persoane tipice din jurul tău. Știe să dozeze suspansul și nu te enervează cu climaxuri trase de păr. Mi s-a părut însă că unele emoții sunt surprinse cu atenția unui inginer, mai puțin a unui scriitor prins în focul creației literare. De aici unele scene de flirt descrise cu stîngăcia unui licean sau decoruri calculate, dînd impresia că totul stă acolo unde-i e locul.

Nu pot să nu remarc umorul fin al autorului, ironia și arta scrierii la persoana I – mereu mi s-a părut această metodă una foarte intimă.

Dacă aveți răgaz, ascultați un fragmențel din carte, citit de mine:


Richter 8,9 – Andrei Călăraș

Anul apariției la Nemira: 2013

Colecția: Suspans

ISBN: 978-606-579-493-1

Nr. de pagini: 432

Cumpără cartea:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 comentarii la “CARTE + AUDIO Richter 8,9 – Andrei Călăraș

  • Marcel Vale

    Hm, o simpla expresie care poate naste atatea explicatii… As zice ca asta inseamna un moment crucial cand totul iti este dat peste cap. Poate fi trecerea de la copilarie la adolescenta, momentul cand iti dai seama ca ai descoperit marea iubire sau poate o realizare profesionala care te schimba iremediabil.

  • Ana

    Cutremurul vieţii mele este cel mai grozav lucru care mi s-ar putea întâmpla vreodată. Deşi, iniţial, pare să-mi zguduie până la ruinare tot ce am clădit până în prezent, el îmi înlătură superficialitatea şi-mi scoate la iveală adevăratul „Eu”, asemenea unui vulcan sau unei avalanşe. În final, rămâne doar esenţa personalităţii mele. Fără vreo mască, fără temeri, fără ruşine. Cu rele, cu bune, rămân doar Eu, cu toate motivele de mândrie că sunt Eu.

  • Andra

    Să ne înțelegem de la început: nu viața ne oferă, ci noi oferim vieții.

    Așadar … deși am oferit vieții mele o serie de grade seismice să spunem … devastatoare, dumneai se pare că nu-și ia nasul la purtare. Mi-l lasă mie să i-l port. Cumva, mă obligă să-i suport șirleticurile. Cumva, vrea mai mult. Cumva mă silește să implor.

    Țin să te anunț că poți să ai tu cel mai al naibii cutremur al vieții tale sau, deopotrivă, cea mai mică durere. Degeaba. O ai pentru totdeauna. E un fel de ceață, eu o văd crem. Nu știu cum e, dar face ea o aroganță și se lipește de tine ca un păianjen de prada sa. Mergi la psihologi, primești un diagnistic, un tratament și un bilet gratuit spre uitare. După câțiva ani ești zen. Vine ziua aia! Faci parte din univers, strada din fața blocului e mai curată, culorile sunt mai vii, iar oamenii de pe stradă îți zâmbesc. Nu e minunat? Observi totul. Nu mai vezi păianjenul, iar ceața crem e doar o prăjitură pe care o împarți cu noul partener. Totul are sens, ceva s-a întâmplat, dar ești puternic.

    Mai trec câteva luni și puterea crește. Inima îți pulsează normal, serotonina îți invadează creierul, noua tunsoare te prinde de minune și ai scăpat de câteva riduri de expresie. Fața ta nu mai arată ca o pradă captivă în pânza de păianjen de odinioară. Acum, poți vorbi, ești liber! Ai devenit un om matur, un om fericit, un om care poate vorbi despre „cutremurul vieții sale”.
    Și vorbești. Oamenii se regăsesc în ceea ce spui. Oamenii te admiră. Oamenii învață de la tine. Oamenii vor mai mult. Oamenii îți cer să le scrii despre suferințele tale. Scrii frumos. Vorbești frumos. Durerea prinde la public, acum ai un public. Și o audiență.

    După o vreme, te simți exploatat. Din nou. Noaptea, îți revin coșmarurile și vezi puțin din ceața aia crem. Doar că s-a făcut roșiatică. Deschizi ochii și-ți spui că ești puternic acum, că tu ești în deplin control al vieții tale și că nimic nu ți se mai poate întâmpla. Dar se întâmplă.
    Te dezmeticești, deschizi laptopul și ștergi tot ce ai scris. Nu mai răspunzi, schimbi subiectele, schimbi prietenii. Mai rămân câțiva oameni care vor să îți vorbească despre facultate, despre ieșiri în oraș, despre filme, despre cărți, despre călătorii. Încet, îți pui parole, tot mai multe parole. Te conectezi la tot mai multe credințe. Te hrănești cu filme, cauți fericirea pe net. Dar nu reușești decât să te consumi. Prietenii pleacă. Vin alții, dar nu-i cunoști. Pun întrebări, tu fugi. Și alergi … alergi de te dor tălpile! Ajungi în casă, încui ușa, deschizi laptopul, pornești youtube-ul cu „Kimbra – Come Into My Head” și cauți „alinare”, „prieten”, „iubire” pe google. Sunt site-uri pe care ai mai intrat. Nu găsești nimic, dar te consumi tot mai tare.

    În final, îți accepți viața. Încetezi să te mai lupți, nu ea este cea care te destramă. Tu ești cel care o destramă pe ea, tu ești cel care o respinge.
    Ea a făcut toate astea doar ca să aibă o relație cu tine.

  • Florina Ochiuz

    Richter 8,9… ăsta da cutremur! Pământul ne dă şi pământul ne ia. Cutremurul vieţii mele ar avea un traseu asemănător. Ar însemna să pierd tot ce a contat pentru mine vreodată. Nu lucruri materiale, ci oamenii – casele se dărâmă, dar se pot construi altele. De acest lucru mă tem cel mai mult. Cutremurul vieţii mele m-ar lăsa singură, mi-ar lua toţi oamenii la care am ţinut vreodată, le-ar răpi amintirea şi zâmbetele, le-ar răpi glumele, vocile, strângerile de mână, îmbrăţişările… mi-ar răpi orice sursă pentru noi amintiri. Totuşi, cu fiecare an sunt, aparent, mai aproape. E ca o apocalipsă personală, iminentă. Nu. Este un dans… unul macabru, dar este un dans. Cutremur, dans, emoţii… toate acestea sunt vibraţii care îşi pun amprenta pe omul interior şi care ne schimbă zâmbetul şi felul în care dăm piept cu zorii zilei următoare.

  • robert

    Cutremurul vietii mele, pot spune ca l-am trait deja, poate nu a fost atat de mare pe scara Richter sa fie simtit si de cei din jurul meu, dar pentru mine a fost suficient de mare incat sa imi traga tot pamantul de sub picioare si sa raman singur pe un nor. In cateva cuvinte cutremurul vietii este momentul care se intampla atunci cand te astepti mai putin si viata ta se schimba cu 180 de grade, orice zambet devine o lacrima, orice moment fericit devine o amintire poate placuta sau cu care iti aduci aminte cu tristete, cutremurul vietii insa poate fi el negativ insa poate pe termen lung vei constata ca aveai nevoie de el dar nu stiai.