CARTE + AUDIO 1Q84 – Haruki Murakami


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 11 min)

„But still? Ayumi said, it seems to me that this world has
a serious shortage of both logic and kindness.” 

„Oh well, no problem,” Aomame said.
„The world’s going to end before we know it”.

„Sounds like fun.”
„And the kingdom is going to come.”
„I can hardly wait,” Ayumi said.

Ajunsesem cu lectura la secvența în care o furtună ciudat de puternică, apărută din senin, face să se întîmple mai multe lucruri stranii, în locuri diferite din Japonia. În același timp, am aflat de cutremurul de 7,8 grade din Japonia de azi, care a lăsat în urmă cîțiva răniți. O stranie coincidență, exact în spiritul acestui roman.

După ce citești cîteva sute de pagini din cele peste 1.300 ale trilogiei 1Q84 de Haruki Murakami, te întrebi de ce a trebuit autorul să impună un ritm atît de lent al poveștii și de ce oferă detalii atît de rar pe parcursul acțiunii. De fapt, abia spre final îți dai seama că ai construit, în calitate de cititor, un imens puzzle al imaginației, filosofiei și culturii pop. Tocmai dimensiunea mare a romanului îți permite să zăbovești asupra fiecărui personaj și gest pentru a înțelege cu adevărat acțiunea.

Univers gotic

Cartea este un amestec de roman de aventuri, roman SF și fantezie. Japonia anului 1984 are nuanțe gotice și lumea este stranie, datorită celor două luni de pe cer și a prezenței inefabile a Oamenilor Mici. Mixul de narațiune, introspecție, reflecții asupra universului și lumii înconjurătoare, elementele mistice precum relația dintre corpul fizic (maza) și spirit (dohta), sistemul 1Q84 în care niște ființe supranaturale pot transporta oamenii în altă dimensiune, toate acestea transformă romanul într-o creație irezistibilă.

Am citit cartea de la Books Express (mulțumesc!) în limba engleză, dar nu am apelat decît foarte rar la dicționar. Limbajul este direct, dar destul de nuanțat în pasajele care încearcă să facă lumină asupra diferenței dintre lumea „adevărată“ a anului 1984 și lumea transfigurată denumită „1Q84“ (Q de la Question) de Aomame, unul dintre personajele principale.

Ca și în alte cărți ale lui Murakami, personajele intelectuale par că fac uneori paradă de cunoștințe din domenii diverse: literatură, filosofie, muzică etc. Este vorba despre persoane care par obișnuite, dar cărora li se întîmplă lucruri ieșite din comun. Cît despre comportament și stilul de comunicare, nu este ceva straniu la acest scriitor ca un personaj să se oprească din ce spunea și să amintească de o carte a lui Cehov sau să recite versurile unei piese muzicale. Nu cred că exagerez cînd spun că romanul are o puternică latură educativă și te inspiră să descoperi creații literare și muzicale cu care poate nu erai familiar.

De aceea, înainte de a continua să citiți acest text, dați play la această listă de muzici clasice, pop și rock amintite în carte în diverse contexte.

The Professor stared at his hands for a time, then looked up and said, “George Orwell introduced the dictator Big Brother in his novel 1984, as I’m sure you know. The book was an allegorical treatment of Stalinism, of course. And ever since then, the term ‘Big Brother’ has functioned as a social icon. That was Orwell’s great accomplishment. But now, in the real year 1984, Big Brother is all too famous, and all too obvious. If Big Brother were to appear before us now, we’d point to him and say ‘Watch out! He’s Big Brother!’ There’s no longer any place for a Big Brother in this real world of ours. Instead, these Little People have come on the scene. Interesting contrast, don’t you think?”

There were two moons again that night, both two days past full. Aomame had a glass of brandy in one hand as she stared at the pair of moons, big and small, as if at an unsolvable puzzle. The more she looked, the more enigmatic the combination felt to her. If only she could ask the moon directly, “How did you suddenly come by this little green companion of yours?”! But the moon would not favor her with a reply. The moon had been observing the earth close-up longer than anyone. It must have witnessed all of the phenomena occurring – and all ot the acts carried out – on this earth. But the moon remained silent; it told no stories. All it did was embrace the heavy past with cool, measured detachment. On the moon there was neither air nor wind. Its vacuum was perfect for preserving memories unscathed. No one could unlock the heart of the moon. Aomame raised her glass to the moon and asked, “Have you gone to bed with someone in your arms lately?”
The moon did not answer.
“Do you have any friends? she asked.
The moon did not answer.
“Don’t you get tired of always playing?’
The moon did not answer.

O lume paralelă, în care vom găsi…

Nu vă așteptați să fie vorba despre o versiune alternativă a cărții „O mie nouă sute optzeci și patru“ de George Orwell, deși Murakami se inspiră de acolo și chiar pomenește cartea în vreo două rînduri. Este vorba, într-adevăr, de o altă lume, în care timpul curge la fel, dar în care contextul e diferit. În această lume sunt atrase personajele principale construite extrem de meticulos de autor:

Aomame – o tînără frumoasă care în timpul liber ucide la comandă
Tengo – un tînăr profesor cu aspirații de scriitor
Fuka-Eri – fiica unui lider religios bizar

Adjuvanții sunt și ei bine conturați, cu un background solid și fiecare dintre ei ascunde o dramă familială sau sufletească. Vă previn însă că trebuie să aveți multă răbdare cînd citiți 1Q84, pentru că, pînă aproape de pagina 300, Murakami nu face altceva decît să vă introducă în mediu, să vă familiarizeze cu contextul, să vă prezinte personajele și să facă unele aluzii la ceea ce va urma.

“What the real world is: that is a very difficult problem,” e man called Leader said as he lay on his stomach. “What is, is a metaphysical proposition. But this is the real world, there is no doubt about that. The pain one feels in this world is pain. Deaths caused in this world are real death, the blood shed in this world is real blood. This is no imitation world, no metaphysical world. 1 guarantee you that. But this is not the 1984 you know.

Tengo’s mind emptied as stared at the light of the moon. Inside him, memories that d been handed down from antiquity began to stir. Before man beings possessed fire or tools or language, the moon d been their ally. It would calm peoples fears now and and then by illuminating the dark world like a heavenly lantern. Its waxing and waning gave people an understanding of the concept of time. Even now, when darkness had been banned from most parts of the world, there remained a human gratitude toward the moon and its unconditional compassion. It was imprinted upon human genes like warm collective memory.

Am observat cîteva caracteristici în stilul acestui roman-fluviu:

  • fiecare personaj are obsesiile sale, fantomele din trecut cu care se luptă; acestea revin sub forma unor imagini, cum este cea din mintea lui Tengo, în care mama lui lasă un alt bărbat decît soțul să o sărute pe sîni (de aici relația lui Tengo cu o femeie mai în vîrstă, căsătorită și care are un copil);
  • personajele își reiau replicile unele altora, pentru a accentua respectivele idei sau pentru a înțelege ele însele mai bine cele spuse; este un fel de dialog în oglindă cu propriul personaj, dar și o conversație cu interlocutorul;
  • sunt mai multe simboluri de bază în carte, precum lunile de culori diferite de pe cer, dohta și maza, nevoia personajelor de izolare, colectorul de taxe pentru NHK (televiziunea națională niponă) ca simbol al sorții implacabile.

În fragmentul audio de mai jos, se face referire la faptul că dragostea este elementul care oferă stabilitatea lumii, de orice formă ar fi aceasta și care face diferența dintre realitate și ficțiune:

Inside him, twenty years dissolved and mixed into one complex swirling whole. Everything that had accumulated over the years – all he had seen, all the words he had spoken, all the values he had held – all of it coalesced into one solid, thick pillar in his heart, the core of which was spinning like a potter’s wheel. Wordlessly, Tengo observed the scene, as if watching the destruction and rebirth of a planet.

După 1.300 de pagini scrise de autorul japonez, îți dai seama că romanul plin de acțiune și dinamism este de fapt o poveste de iubire extrem de elaborată, care se rezumă la un el și o ea, doi oameni care se caută timp de 20 de ani în două lumi diferite.

Recomand acest roman cititorilor răbdători, care, deși intimidați de grosimea trilogiei, nu abandonează, nu sar peste rînduri, nu „aleargă“ cu lectura pentru a ajunge la acțiune. Este o carte care te transportă într-un univers fascinant plin de candoare, de dragoste, cultură și dreptate.

Mulțumesc pentru carte, Books-express.ro!

1Q84 de Haruki Murakami, 2012, London, Vintage Books, 1.320 de pagini

Cumpără cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *