CARTE + AUDIO Stîlpi de sare – Fadia Faqir


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 minute)

Cartea „Stîlpi de sare” de Fadia Faqir este despre destinele a două femei care nu-și pot găsi fericirea într-o Iordanie aflată sub Mandat Britanic, despre o societate patriarhală, despre abuzuri și agresiuni fizice și psihice. Dar știți ce m-a încîntat în acest volum? Descrierile modului în care Maha, unul dintre personajele principale, are grijă de mica ei grădină din jurul casei și de livada de portocali și lămîi de pe cîmp. Cu candoare, îndemînare și multă muncă, Maha încearcă să crească acolo lucrurile de care are nevoie pentru a supraviețui. Ea spune că, atunci cînd lucrează la plantele, legumele și pomii săi, uită de toate grijile, are speranță și-i vine să cînte.

Din păcate, aceasta este singura ei oază de plăcere, în afară de soțul Hrab, alături de care se bucură prea puțin timp, înainte ca acesta să piară într-o confruntare cu englezii. Printr-un lanț de împrejurări nefericite și din cauza caracterului plin de ură al fratelui ei, Daffash, Maha ajunge la un spital de boli mintale. Acolo ascultă poveștile asemănătoare ale lui Um Saad, o altă femeie care fusese nevoită să suporte bătăile din partea soțului, durerile celor opt nașteri, dar și constatarea că bărbatul ei adusese în casă o altă femeie cu care-și satisfăcea poftele trupești.

Maha își povestește viața, pe episoade care se constituie în capitole. Tot ea redă în stil direct întîmplările narate de Um Saad, aflată pe patul de spital, într-o stare de degradare. Poveștile femeilor sunt încadrate de o a treia, cea a Povestașului, cel care dă glas vocii satului. Acesta o demonizează pe Maha și oferă o variantă cu totul diferită asupra celor petrecute.

Nu te uita în urmă!

Titul romanului este evocat de două ori în text și provine de la povestea biblică a lui Lot care a fugit de incendiul aruncat asupra Sodomei, alături de familia sa. Lot i-a spus soției să nu se uite înapoi. Aceasta nu i-a respectat sfatul și a fost transformată în stîlp de sare. În sens metaforic, stîlpii de sare din carte sunt Maha, Um Saad și alte femei arabe care au asistat la o mulțime de grozăvii și au suportat sute de umilințe, fără să poată interveni. Povestea este spusă pe un ton cu aparență de detașare, datorită stilului de basm adoptat de o autoare iordaniano-britanică, de formație universitară occidentală.

Imaginea creată bărbaților musulmani este preponderent negativă. Ei sunt cei care-și asupresc femeile, cei cărora nu le pasă că au de-a face cu ființe umane și care nu intervin atunci cînd un semen de-ai lor aplică tratamente brutale soțiilor sau surorilor.

Mama, Allah să-i binecuvînteze sufletul, îmi spusese că bărbații sunt asemeni păsărilor de pradă: urmăreau vînatul cîtă vreme era viu și se lupta, dar după ce îl omorau și își umpleau burțile, începeau să caute altul.

M-am cutremurat și am rostit:
— Allah să apere femeile de nenorocire, de păsări de pradă și de rușine.

În fragmentul audio de mai jos, Maha își surprinde fratele violînd-o pe soția unui sătean:

Tristețe într-o lume de basm

Maha este o persoană profund tristă, dar cu o mare dorință de viață. Își petrece viața în regrete, dar are o imensă capacitate de a iubi, pe care nu are ocazia să o exercite pe deplin.

Nu pot să-ndur fericirea. Nu pot să simt mirosul fericirii. Soră, fericirea îmi spintecă inima. Allah a creat oamenii cu o gaură în piept. Oamenii plîng cînd își amintesc momentele triste, plîng cînd își amintesc momentele fericite, plîng cînd își dau seama că nu au trăit nici momente fericite, nici momente triste de care să-și amintească. Blestemată fie viața asta.

De ce nu puteam atinge zilele trecătoare, de ce nu puteam să le miros sau măcar să le simt? Aș fi încercat să împiedic zilele să mai tulbure netezimea feței mele. Te privești în oglindă și vezi părul încărunțit, liniile ce-ți străbat fața, asemenea unor lacrimi nemuritoare, și ochii tot mai puțin strălucitori. Odinioară eram tînără și atrăgătoare. Totul părea acum să se strice: pielea mea, hainele, lumea. O creatură aflată undeva în mine se tot micșora și se micșora, sătulă de viață și de încercările ei, dorea liniște și pace.

Prin contrast, Povestașul evocă o Maha vrăjitorească, pusă pe distrugere și pe cucerirea sufletelor bărbaților. Acest povestaș care călătorește prin lume cu un catîr și o maimuță captează nenorocirile, evocă numai lucrurile negative, acuză persoane și interpretează evenimentele după bunul plac.

Allah și-a avertizat credincioșii loiali, în cartea Sa înțeleaptă, despre înșelăciunile femeilor, în special ale văduvelor și ale celor necăsătorite. Cînd nu au nici un bărbat care să țină hățurile, să se urce pe ele și să le înece în marea gătitului și a copiilor, femeile încep să întindă capcane. Ele își șoptesc cîntecele în urechile bărbaților, zîmbesc, își tot șuieră vrăjile pînă pun mîna pe sufletele bărbaților.

În roman, există o constantă subtilă: covorul pe care Maha l-a moștenit neterminat de la mama ei, prăpădită prematur, și pe care ea încearcă să-l continue. Din păcate, cînd este dusă forțat la spitalul de psihiatrie, covorul era încă neterminat, semn că destinul ei de femeie și mamă a urmat modelul mamei. Să fie și simbolul soluției de evadare, în ideea de covor fermecat care te duce peste mări și țări? Rămîne în urmă fiul Mubarak, în grija fratelui ei, Daffash, de la care probabil micuțul va moșteni comportamentul agresiv și lipsa de respect față de femei.

Este o carte cu pasaje foarte frumoase de proză lirică, în care atmosfera de basm înconjoară niște personaje puternice, într-o societate parcă încremenită în trecut. Vă recomand cartea dacă nu ați mai citit nimic de autoare arabe, ca să pătrundeți într-o lume diferită, o lume a tristeții, a vieților risipite dar și a magiei și a fanteziei.

Stîlpi de sare de Fadia Faqir, 2009, Editura Leda (Corint), traducerea – Ioana Văcărescu, 302 pp.

Cumpărați cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *