CARTE Cele șapte biserici. Roman gotic din Praga – Miloš Urban


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Deși are un talent ieșit din comun – acela de a avea viziuni medievale în anumite locuri din oraș -, personajului principal nu-i cunoaștem numele decît după cîteva zeci de pagini. Rușinat de sonoritatea numelui, el își spune „K“ încă de mic, ca să nu atragă atenția asupra lui, dar reușește contrariul prin acest gest. Bărbatul este timid, încearcă să nu iasă în evidență, nu are încredere în oameni și pare că nu-și dorește nimic altceva decît să-și continue viața în același ritm. Totul se schimbă atunci cînd în Praga încep să aibă loc tot felul de crime misterioase, în preajma bisericilor. Fost polițist, K este implicat în aventuri fără voia lui și este angajat la un moment dat de un bogătan misterios care dorește să renoveze bisericile și să… readucă în prezent Evul Mediu.

Atmosfera noir a romanului este potențată de descrierile arhitecturale puse în context istoric. Pentru cititorul neavizat, este posibil ca acestea să fie copleșitoare la un moment dat. Dar cel care a vizitat Praga măcar o dată va fi încîntat să regăsească în roman peisaje cunoscute, locuri prin care a trecut și fragmente de istorie ale cărei mărturii dăinuie și azi în capitala Cehiei.

Iar vremurile noastre adoră umorul negru. Și, de altfel, ce altceva le rămîne? Ce ne rămîne nouă? Dacă voi rîde, nu voi pieri. Dacă vei dispera, vei pieri.
Dar atunci cum rămîne cu cunoașterea? Cine vede mai puțin: cei care rîd cu lacrimi sau cei cu ochii înecați în lacrimi de nefericire?

Aerul gotic mi-a adus aminte de unele romane ale lui Arthur Conan Doyle și de E.A. Poe, dar și de „Misterul lui Edwin Drood“ de Charles Dickens. Ceea ce este deosebit în cartea lui Urban este ideea care ni se relevă spre final, aceea de a reconstrui o parte din societatea medievală a Pragăi în secolul XXI. Pînă la această parte, trecem prin crime, mistere, povești de dragoste stranii, personaje care duc vieți duble.

Fără să fie o paradă intelectuală, autorul face apel la cunoștințe din istorie, geografie, urbanism, studii medievale, literatură, pentru a-și învălui cititorii. Cîteva dintre cărțile amintite în acest volum:

  • „Bătrînul baron englez“ de Clara Reeve
  • „Misterele din Udolfo“ de Ann Radcliff
  • „Îngerul bizarului“ de Edgar Allan Poe
  • „Omul de nisip“ de E.T.A. Hoffman
  • „Amăgirile toamnei“ de Joseph von Eichendorff
  • „Castelul din Otranto“ de Horace Walpole
  • „Cronica Pragăi regale“
  • „Povestiri și legende pragheze“
  • „Arhitectura vorbitoare a orașului Praga“

Și Timpul îmbătrînește, la fel ca omul. Numai un prost a putut inventa noțiuni precum „perioada modernă“, „epoca nouă“, „lumea tînără“ și alte asemenea aiureli, numai un nătărău putea să creadă că perioada veche a pietrei a precedat perioada nouă a pietrei. Logica limbajului contrazice ordinea cosmosului, ăsta e un lucru știut.

Cu dialoguri bogate în informații și descrieri amănunțite, cartea este un roman cult elitist, care poate fi însă citit și la nivelul primar de policier gotic. Cu un sfîrșit destul de pesimist, cartea te lasă dorind mai mult, deznodămîntul pare doar intriga pentru un viitor roman sau pentru o ecranizare de bun gust. Recomand volumul pentru suspans, personaje interesante și atmosferă misterioasă.

„Cele șapte biserici. Roman gotic din Praga“ de Miloš Urban, 2014, Editura ALLFA, trad: Anca Irina Ionescu, 306 pp.

Cumpărați cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *