CARTE Cum să NU scrii un roman – Howard Mittelmark, Sandra Newman


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Cred că este a doua carte despre cum se scrie pe care o citesc. Prima a fost „Misterul regelui“ de Stephen King, o carte care se poate într-adevăr constitui într-un manual al scriitorului. De data aceasta, „Cum să NU scrii un roman“ de Howard Cum sa nu scrii un romanMittelmark și Sandra Newman se adresează scriitorilor începători și este o sumă de sfaturi axată pe scriitura pentru roman.

Dacă la început va fi un pic derutantă perspectiva din care se oferă sfaturile, pe parcurs te vei lămuri. Practic, aici ești învățat cum să scrii un roman prost, asta însemnând că sfaturile adevărate sunt opusul celor din carte. Există însă mereu riscul la acest tip de cărți să nu fie foarte deschise din punct de vedere cultural. Volumul de față este puternic ancorat în cultura anglo-saxonă și destul de mult stereotipat. Autorii spun cum nu se face fără să țină cont că există scriitori care vor să iasă din tipare, care vor să experimenteze stiluri noi sau să testeze gusturile cititorilor.

Există unele sfaturi utile, dar altele trebuie luate doar ca indicii, nu ca literă de lege. De exemplu, se sugerează că începuturile din mijlocul acțiunii sunt cele mai gustate de cititorii de romane. Este însă o viziune îngustă asupra expozițiunii și cu siguranță există cărți care nu respectă rețeta, dar care s-au impus de-a lungul vremii.

Cartea este scrisă pe un ton glumeț și folosește un limbaj colocvial (unii cititori pudici vor roși la anumite pasaje). Am apreciat unele secțiuni cu ponturi practice, cum ar fi cea în care ți se sugerează cum să scapi de obsesia telefonului mobil care oferă soluția la toate problemele tramei:

  • îl uiți acasă;
  • îl pierzi;
  • e distrus de un răufăcător;
  • e înghițit de un rechin;
  • nu ai semnal sau baterie;
  • e hăckuit;
  • contravine convingerilor personajului;
  • acțiunea e plasată în trecut.

Alte sfaturi nu țin neapărat de scrierea romanului, ci de exprimarea în scris în general: schimbarea genului pe parcurs, schimbarea timpului verbal, descrierile în exces etc.

Dintre toate căile cunoscute de a omorî interesul unui editor pentru cartea voastră, stilul este cea mai rapidă și cea mai letală: echivalentul literar al unor otrăvuri cu acțiune imediată. Pe cînd intriga obositoare și personajele de mucava încă mai pot păstra trează atenția editorului timp de cîteva paragrafe sau chiar pagini, o voce nearticulată sau monotonă poate pune capăt lecturii într-o singură propoziție.

Cartea ajunge și la detalii precum semnele de punctuație, astfel că, după parcurgerea ei, poți spune că ai trecut prin tot ceea ce presupune o scriitură decentă pe care orice scriitor începător sau avansat ar trebui să o stăpînească. Chiar dacă nu toate sfaturile se aplică oricărei culturi, recomand volumul celor care cochetează cu scrierea unei povestiri, a unei nuvele sau a unui roman și le recomand să testeze apoi pe public textele lor.

„Cum să NU scrii un roman“ de Howard Mittelmark și Sandra Newman, 2014, Baroque Books&Arts, traducerea: Bogdan-Alexandru Stănescu, 308 pp.

Cumpărați cartea de la:

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *