CARTE + AUDIO Biblia pierdută – Igor Bergler


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 minute)

Eu eram într-un tren care pleca de la Gara de Nord și mergea spre Chișinău. Christa și Charles erau într-un tren care pleca de la Gara de Nord și mergea spre Praga. În curînd voi fi în drum spre Lyon, adică acolo unde Igor Bergler - Biblia pierdută (coperta)este sediul Interpol, instituție pentru care lucrează Christa. În „Biblia pierdută“ de Igor Bergler sunt mii de referințe la lucruri pe care le cunoști sau care ți se întîmpl. O parte dintre ele sunt pe site-ul oficial. Dar nu sunt pentru că e magică această carte, ci pentru că sunt foarte multe.

Cei doi eroi pleacă de la Sighișoara la Praga, apoi la Londra, Washington și Bologna. Ei caută o biblie comandată lui Gutenberg de către Vlad Țepeș. Mai caută două săbii, semnificația unei inscripții din pivnița bunicului lui Charles, iar în fiecare zi, oriunde ar fi, ei dezleagă enigme lingvistice, examinează artefacte medievale, își aduc în memorie explicații culturale.

Este o carte caleidoscop, scrisă după o rețetă care spune așa:

  • nu scoate cititorul din priză, acțiunea să fie fără întrerupere;
  • poartă-ți eroii prin lume, încearcă să-i faci să nu se oprească;
  • fă referințe de orice tip pe fiecare pagină, în așa fel încît cititori din diverse categorii să zîmbescă și să-și spună: „Da, chiar!“;
  • împrumută cîte ceva din mai multe stiluri scriitoricești (avem Eco, Kafka etc.) și din mai multe genuri (polițist, thriller, gotic etc.);
  • introdu-l pe Dracula încă de la începutul cărții;
  • mai ales, dar mai ales, amestecă în text cultură, istorie, legende și zvonuri, epic, liric și dramatic; cu cît mai multe, cu atît mai bine!

Volumul are 550 de pagini, dar se citește ușor. Bergler s-a documentat pentru a scrie acest text, iar Internetul i-a fost o resursă inepuizabilă. Pe de altă parte, autorul a recunoscut că a scris cartea după rețetă, că a vrut să fie carte care să nu fie considerată „grea“, dar să fie apreciată drept „bună” și că și-ar dori faimă mondială și, de ce nu, o ecranizare (dar nu realizată în România, pentru că vrea un film cu buget mare). Sper însă ca Igor Bergler să aibă cititori avizați, pentru că eixstă riscul semidoctismului și al lipsei de modestie în cazul acestui tip de bestseller à la Dan Brown.

Comentariu FB - ortodoxă

Cartea beneficiază de un marketing generos și a fost tipărită într-o ediție fără cusur (n-am găsit absolut nici o greșeală de limbă sau de tastare și cred că am fost destul de atent cînd am citit-o).

Evident, autorul deja are parte de critici dure și de încercări de minimalizare. Nu va rupe piața, chiar dacă a fost deja tradusă în engleză pentru piața americană, dar nu este o carte ce poate fi ignorată, măcar din perspectiva faptului că nu poți critica ceea ce n-ai consultat/citit. Avînd în vedere că deja este în pregătire „Ultimul secret al lui Abraham Lincoln“, cu același protagonist – profesorul Charles Baker, se poate spune că rețeta continuă.

Pot reproșa acestui volum că prea este totul strălucitor și că prea tinde la desăvîrșire, uneori cu disperare. Fiecare personaj este remarcabil în felul lui, chiar și chelnerul din vagonul-restaurant din trenul spre Praga, care face rost de locuri instantaneu; nu mai zic de polițiștii, spionii, agenții și oamenii din umbră! Panoplia personajelor culminează cu membrii Consiliului, cei 12 oameni care conduc Terra fără ca nimeni să le știe identitatea. De asemenea, mi s-a părut că nu era necesar chiar mereu să mi se dea lecții, la fiecare gest, obiect și citat de pe parcursul acțiunii. Adică, nu e obligatoriu să mi se explice de ce unui personaj îi place Pink Floyd, trupă a cărei muzică răsună în casa acestuia în timp ce el face duș, pentru a se pregăti de o nouă aventură. Și pot înțelege trama mai departe chiar și fără să știu de ce-i place profesorului Baker un anumit coniac vechi, friptura făcută nu-știu-cum și eșarfa de la acea casă de modă celebreă.

În acest fragment audio, ni se dă o lecție despre cum se scrie după rețetă și apare un vampiraș la final:

Vă recomand „Biblia pierdută“ de Igor Bergler pentru acțiunea continuă (întreruptă de mici prelegeri despre Evul Mediu, Țepeș și alți domnitori, operă, teatru, film și muzică, politică și economie ș.a.m.d.), pentru personajele ce amintesc de James Bond și alte figuri din pop culture, pentru faptul că te poartă prin cîteva orașe din lume și pentru atmosfera misterioasă care se menține de la început și pînă la sfîrșit. În aceeași ordine de idei, vă recomand „Richter 8,9”, cartea lui Andrei Călăraș, un volum ceva mai mic în pagini, dar destul de mare în suspans, personaje și creativitate.

„Biblia pierdută“ de Igor Bergler, 2015, Editura RAO, 556 pp.

Cumpărați cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *