CARTE „Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Un dialog cu Andrea Tornielli” de Papa Francisc


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Această carte este rezultatul unei întrevederi a jurnalistului Andrea Tornielli cu Papa Francisc, la Casa Sf. Marta din Vatican, reședința prelatului. Convorbirea a avut loc într-o după-amiază sufocant de călduroasă, în iulie Numele Domnului este Milostivire - Papa Francisc2015, după călătoria papei în Ecuador, Bolivia și Paraguay. Jurnalistul trimisese întrebările și lista subiectelor și avea la el trei reportofoane (cînd urmează să stai de vorbă cu papa, nu te joci, nu?).

Cît despre tema centrală a volumului – milostivirea, jurnalistul explică astfel alegerea:

Trăim într-o societate care ne obișnuiește tot mai puțin cu recunoașterea greșelilor și cu asumarea responsabilităților. Mereu sunt alții cei imorali, e mereu vina altuia, niciodată a noastră. Și avem de-a face uneori cu clerici reacționari, preocupați să traseze granițe, să „reglementeze” viața persoanelor, impunîndu-le exigențe și interdicții care le fac viața zilnică mai apăsătoare. Este o atitudine demnă de a fi condamnată și respinsă mereu. O tendință constantă de a judeca, dar nu de a se apleca, cu compasiune, peste nenorocirile umanității. Mesajul milostivirii – care este nucleul acestui „primei enciclice”, nescrisă dar existentă într-o predică scurtă a noului papă – respingea ambele comportamente.

Cartea apare în timpul Jubileului Milostivirii, de aceea acest cuvînt este un fir roșu în volum. Acest an remarcabil a început în 8 decembrie 2015 (Neprihănita Zămislire) şi se va încheia la 20 noiembrie 2016 (Hristos, Regele Universului). Jubileul Milostivirii este prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II şi a fost convocat de Papa Francisc la 11 aprilie 2015, prin bula Misericordiae vultus (inclusă la finalul acestei cărți).

Jubileul se numeşte în mod obişnuit „An Sfânt” deoarece începe prin anumite celebrări sacre, dar şi pentru că are drept obiectiv sfinţenia vieţii oamenilor. Obiceiul de a se celebra un An Sfânt a fost introdus în Biserica Catolică în timpul pontificatului Papei Bonifaciu al VIII-lea (anul 1300). La început, s-a stabilit ca Anul Sfânt să fie sărbătorit o dată la o sută de ani, intervalul reducându-se treptat, mai întâi la 50 de ani, apoi la 33 de ani, ajungându-se în prezent la o celebrare o dată la 25 de ani. Mai multe despre jubileu, la Actualitatea creștină.

Această umanitate are nevoie de milostivre. Acum mai mult de jumătate de secol, Pius XII spunea că drama epocii noastre este că ne-am pierdut simțul păcatului, conștiința păcatului. La asta se adaugă astăzi, faptul grav de a considera boala noastră, păcatul, drept incurabilă, drept ceva ce nu poate fi nici vindecat nici iertat. […] Avem nevoie de milostivire.

Capitolele sunt temele mari ale discuției, dar subiectele se întrepătrund în carte. În răspunsuri, papa se arată drept o persoană erudită și extrem de diplomată. Chiar dacă discuția a fost controlată a priori, jurnalistul a încercat să introducă unele subiecte delicate, cum ar fi relația uneori suspectă dintre confesori și credincioși. Papa a oferit mereu răspunsuri de mijloc, încercînd să echilibreze afirmațiile:

Odată, am auzit o femeie, măritată mulți ani, care spunea că nu se mai spovedește de cînd, atunci cînd era o adolescentă de 13 – 14 ani, duhovnicul a întrebat-o unde ține mîinile cînd doarme. Poate să existe un exces de curiozitate, mai ales pe plan sexual. Sau o insistență care împinge la dezvoltarea unor detalii care nu sunt necesare. Este bine ca persoanei care se spovedește să-i fie rușine de păcatul său: rușinea este lăudabilă, este un factor pozitiv, pentru că ea ne face umili. Dar în dialogul cu duhovnicul avem nevoie să fim ascultați, nu interogați. Asta voiam să spun cînd ziceam de confesionalele care nu trebuie să fie niciodată camere de tortură.

Sau, referitor la homosexuali (papa preferă să-i numească „persoane homosexuale”, sugerînd că acești oameni, deși sunt „rătăciți”, trebuie totuși considerați niște persoane egale în drepturi și nevoi cu restul lumii):

Prefer ca persoanele homosexuale să vină să se confeseze, să rămînă aproape de Domnul, să ne putem ruga împreună. Îi putem sfătui în legătură cu rugăciunea, cu bunăvoința, le putem indica drumul, îi putem însoți.

Nu este neapărat o carte religioasă, nu vă fie teamă de ea. Este, să spunem, o colecție de ziceri pe alocuri înțelepte, cu o mulțime de referințe culturale. Totuși, este un volumaș care va fi citit cel mai lesne de cei care au dat pe la biserică, măcar în copilărie și de cei care sunt familiarizați cu vocabularul specific catolicismului.

„Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Un dialog cu Andrea Tornielli” de Papa Francisc, 2016, Editura Trei, 160 pag.

Cumpărați ediția în limba română de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *