FILM Snowden (2016) – despre supravegherea cetățenilor la puterea 10 pe scara Orwell


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 minute)

Este clar că Oliver Stone vrea să facă din Edward Snowden un erou. Noi nu știm dacă este, pentru că nu avem toate datele problemei. Știm doar că este un tînăr care a lucrat la CIA și NSA și, la un moment dat, a luat pe cardul de memorie unele documente pe care le-a oferit pe tavă jurnaliștilor. Și alții au făcut asta, dar el a dezvăluit cum americanii supraveghează non-stop planeta, pe bunul lor plac, a arătat că fenomenul este de neoprit, indiferent de cine conduce SUA.

Filmul este realizat ca un making of al documentarului Citizenfour realizat de Laura Poitras, în camera de hotel de la Hong Kong a lui Snowden, atunci cînd dezvăluia pentru prima dată lucruri despre motorul de căutare intern Xkeyscore și proiectul PRISM. Flash-back-urile recompun mozaicul vieții acestui om care suferă de epilepsie și depresie. Ba chiar aflăm de Xkeyscore într-o scenă în care un personaj caută informații adunate în urma vizitei sale la București, unde a asigurat adăugarea României în sistemul mondial de supraveghere.

Tot din “Snowden” aflăm și cît de ușor este să-i ceri lui Facebook să-ți dea acces intern la profilul unui utilizator sau să folosești laptop-ul închis ca sistem de supraveghere video. Per total însă, filmul nu este spectaculos, deși conține o mulțime de informații menite să întărească teoria conspirației, cum îi stă bine unei creații de la Hollywood. Dincolo de problematică, Oliver Stone pare că vrea o șansă în plus la Oscar-uri, dramatizînd un subiect serios și creînd un erou legendar. Regizorul a vrut să se legitimeze prin inserarea unor secvențe din filmări de televiziune și prin folosirea adevăratului Edward Snowden la final.

Lindsay este adjuvanta care vine pe alocuri cu perspectiva cetățeanului care nu este conștient de sistemele de supraveghere dictatoriale din țara ei, dar pe parcurs personajul devine maleabil și spre final parcă observăm un dram de compasiune și înțelegere, după ce, la un moment dat (scena manifestației), regizorul ne sugerează că ea ar fi un pui de activist pentru drepturile cetățenești.

Cîteva citate:

You don’t have to agree with your politicians to be a patriot.

– I have nothing to hide.
– That’s bullshit. Everyone does.

Secrecy is security and security is victory.

Mi-a rămas în minte remarca de la un moment dat a lui Snowden, potrivit căreia nici în perioada Obama nu a fost mai bine. Filmul mi-a adus aminte de documentarele lui Michael Moore, deși el este mai angajat, mai activist, mai vehement și are unele preferințe politice pe care vrea să le apere.

Mi se pare ciudat ca ditamai Snowden, expert în IT și obsedat de supraveghere și teroare digitală, a folosit un micro-SD inserat în slot-ul din tastatura de la NSA și a folosit o metodă de copiere drag-and-drop, pentru a copia mii de fișiere. Zeci de urme lăsate în spate și zeci de ferestre deschise simultan pe ecran…

Vă recomand filmul mai ales dacă și voi credeți că:

  • guvernul nu ar trebui să ne supravegheze doar pentru că “ar putea fi cazul” la un moment dat să facem ceva ilegal;
  • tot ceea ce scriem, vorbim și vedem online este înregistrat;
  • apăsăm prea repede pe “I agree” cînd ne facem un cont online;
  • legile sunt făcute de cei bogați pentru cei bogați.

Puteți afla despre micile gesturi pe care le puteți face pentru a vă proteja viața personală de pe site-ul Asociației pentru Tehnologie și Internet (APTI). Sunt acolo instrumente pentru Windows și Mac, pe care le puteți instala și le puteți spune prietenilor despre ele. Pagina de FB a asociației vă mai ține la curent cu ce mai e nou în materie de supraveghere la nivel național și global. Pentru că “Snowden” este un film inspirat din realitate.

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *