CARTE Un motan pe nume Bob + Lumea văzută de Bob – James Bowen


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 8 min)

Deja știți cam tot ce se poate ști despre cuplul format din James și motanul Bob, cei care și-au cîștigat faima pe străzile din Londra. Tocmai a fost lansat filmul “A streetcat named Bob” și cei doi sunt admirați pe Internet de cîțiva ani. Am mers la origini și am citit ambele cărți, ca să înțeleg cum s-a format prietenia dintre cei doi și ce are deosebit această relație.

James este un fost dependent de droguri grele. În timp ce era în perioada de recuperare și trăia într-o locuință socială, l-a găsit întîmplător pe Bob, un motănel afectuos, obișnuit cu viața de stradă și un pic bolnav. James l-a îngrijit și l-a luat sub protecția sa, dar nu s-a gîndit inițial că ceea ce părea o relație pasageră se va transforma într-o prietenie durabilă.

Cu ajutorul lui Bob, James începe să primească mai mulți bani cîntînd pe străzile din Londra și vînzînd revista The Big Issue, publicația celor care nu au domiciliu fix. Bob l-a învățat pe om ce înseamnă bunătatea, lupta pentru supraviețuire, grija. Autorul spune că motanul a fost farul lui călăuzitor în drumul către abandonarea totală a drogurilor. Iar tînărul invizibil înainte a devenit treptat “stăpînul lui Bob”.

În mod obişnuit, nimeni nu se uita în ochii mei, nu mi se arunca nici măcar o privire. Nu eram decât un cântăreţ de pe stradă şi ne aflam în Londra. Practic nu existam. Eram o persoană de ocolit, ba chiar lumea se ţinea departe de mine. Dar, mergând pe Neal Street în după-amiaza aceea, aproape fiecare persoană pe lângă care treceam se uita la mine. Sau, mai exact, se uita la Bob.

un-motan-pe-nume-bob-coperta lumea-vazuta-de-bob-coperta

Cărțile sunt scrise simplu, cursiv. Sunt o înlănțuire de scene și cugetări. Bob este omniprezent, de fapt volumele sunt concepute în jurul pisicii. Prin ochii lui Bob, vedem și noi cum se trăiește pe stradă, care sunt poveștile celor fără adăpost, cum se implică statul, cum procedează trecătorii. În prima carte, aceasta este cea mai importantă valoare literară, faptul că avem o viziune asupra oamenilor defavorizați dintr-una dintre cele mai bogate țări din Europa.

Garry şi cu mine hotărâserăm că nu trebuie să dedicăm întreaga carte vieţii mele cu Bob. Voiam să le povestim oamenilor şi câteva lucruri mai puţin cunoscute despre traiul pe stradă. Voiam să le arăt cititorilor cât de uşor le e unora ca mine să ajungă pe fundul prăpastiei, să fie uitaţi și ignoraţi de societate.

Fără îndoială, cărțile sunt înduioșătoare. Nu ai cum să nu fii impresionat de grija pe care James i-o poartă motanului, de faptul că fac sacrificii unul pentru altul. Participi alături de ei la încercările tînărului de a deveni “curat”, la lupta lui cu bolile, la îndîrjirile de pe stradă, dar și la faima și succesul care ajung la cei doi fără să-și dea seama.

Întîmplarea a făcut ca o editoare să fie interesată de povestea acestui cuplu și să-i propună lui James să scrie o carte. În 2012, apare “Un motan pe nume Bob”, pentru ca în 2013 să vadă lumina tiparului al doilea volum, “Lumea văzută de Bob”. Pentru copii, există cartea ilustrată „Bob to the Rescue”. Filmul din 2016 a fost o continuare firească.

Schimbarea

James Bowen nu este scriitor, a fost ajutat de Garry Jenkins să scrie, dar asta este mai puțin important. Cei doi au reușit să exprime emoția, misterul și legătura profundă dintre om și animal. Unele dintre cele mai interesante pasaje sunt cele în care autorul își dă seama că, oricît și-ar dori, nu-l va înțelege pe Bob niciodată complet, că diferențele dintre specii rămîn un obstacol uneori dureros.

N-aveam încotro: trebuia să accept că Bob avea abilităţi şi instincte care mă depăşeau – şi că, probabil, situaţia nu avea cum să se schimbe vreodată. Asta era partea frustrantă. De multe ori era un tovarăş excelent, dar era şi o enigmă. Nu ştiam niciodată cu adevărat ce se petrece în mintea lui de felină. Da, eram cei mai buni prieteni. Aveam o legătură aproape telepatică. Câteodată ştiam instinctiv la ce se gândeşte celălalt. Doar că asta nu însemna că ne puteam împărtăşi cele mai profunde gânduri. în realitate nu puteam să ne spunem unul altuia cum ne simţim. Chiar dacă pare o prostie, de multe ori acest lucru mă întrista.

Poate la început ți se va părea exagerat că James îl laudă tot timpul pe motan, spunînd că felina l-a ajutat să se dezintoxice complet. Dar citește cu atenție observațiile omului despre animal, fii atent la mărturisirile autorului despre trecutul lui zbuciumat și-ți vei da seama că este posibil. Așa cum spune chiar el, James a găsit în Bob ceea ce oamenii nu-i oferiseră: credința, speranța și dragostea.

Am fost crescut în spiritul religiei, dar nu sunt un creştin practicant. Nu sunt nici agnostic sau ateu. Punctul meu de vedere este că toţi ar trebui să luăm câte o bucăţică din fiecare religie şi filozofie de viaţă. Nu sunt budist, însă îmi plac ideile filozofiei budiste în mod special. Îţi oferă o foarte bună structură în jurul căreia să-ţi construieşti viaţa. De pildă, cu siguranţă cred în karma, în ideea că eşti tratat aşa cum îi tratezi pe alţii. M-am întrebat dacă nu cumva Bob e recompensa mea pentru ceva bun, ceva ce am făcut cândva, în timpul vieţii mele zbuciumate. Câteodată mă mai întrebam şi dacă Bob şi cu mine ne-am cunoscut într-o viaţă anterioară. Felul în care ne-am apropiat unul de celălalt, legătura care s-a creat pe loc între noi a fost foarte neobişnuită.


James Bowen, “Un motan pe nume Bob”, 20124, Editura Polirom, 240 de pagini

Cumpărați cartea de la:


James Bowen, “Lumea văzută de Bob”, 2016, Editura Polirom, 240 de pagini

Cumpărați cartea de la:


Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *