CARTE România înghesuită. Cutii de chibrituri, borcane, conserve – Ruxandra Cesereanu


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Cartea coordonată de Ruxandra Cesereanu este o adunătură de texte scrise în principal de studenți la Științe politice și Jurnalism din Cluj. Scrierile surprind diverse aspecte ale vieții în comun la bloc, dar sunt și vreo două texte despre viața la cămin. Din păcate însă, volumului romania-inghesuitaîi lipsește coerența: avem la comun (ca la bloc!) texte aproape lirice lîngă fragmente de proză pură, articole monografice lîngă încercări fantastice. Rezultatul este că această carte nu poate fi încadrată la studiu științific, dar nici la monografie. Dar s-ar putea să vi se pară interesant acest amestec atît de colorat.

Premisa cărții este cît se poate de serioasă: după venirea la putere a comuniștilor, țara a fost masacrată, urîțită și urbanizată forțat de un dictator lipsit de educație și de sentimente. Au rezultat păduri de blocuri fără pic de viziune arhitecturală și mutilarea a milioane de vieți.

Răspunzând unui fenomen demografic şi economic, viaţa la bloc în România a început să se manifeste ca fenomen de masă, devenind unul cuItural şi social mai ales odată cu anii ’60 ai secolului XX.
Fenomen prezent atât în România comunistă cât şi in restul statelor care au trecut prin acest sistem politico-economic, locuirea la bloc a fost o constantă a vieţii din comunism. De la Germania democrată pană la China comunistă, acest fenomen a fost cunoscut şi trăit de milioane de oameni. Totuşi, în funcţie de cultură, nivel economic, mentalitate şi tendinţe ociale, acest fenomen s-a manifestat diferit nu numai de la stat la stat, dar și de la regiune la regiune în cadrul aceluiaşi stat.
Deşi construite în marea lor majoritate în timpul perioadei comuniste, cartierele de blocuri din România poartă astăzi amprenta ambelor sisteme pe care le-a traversat societatea românească în ultimii ani: comunism şi postcomunism.
Locuirea la bloc, departe de fi doar expresia unui simplu fenomen demografic sau a unuia doar economic, exprimă diverse tendinţe existente la nivelul socialului vremii: sărăcie şi confort, lâncezeală şi spirit antreprenorial, solidaritate socială şi disensiuni, coeziune şi dezbinare.

Senzația de apăsare claustrofobică din titlul cărții se păstrează pe tot parcursul volumului. Apartamentul de bloc poate fi cu greu numit locuință, oricît de “cosy” ți-ai amenaja spațiul. Spațiile libere din orașe sunt aglomerate de mall-uri și supermarket-uri, în timp ce cartierele de locuit constau în paralelipipede improvizate în anii ’60-’80 de inginerii comuniști, din materiale de proastă calitate.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, dramatic este faptul că indiferent ce faci, indiferent cât câştigi, într-un apartament de bloc nu prea ai ce să edifici. Poţi să-ţi pui gresie spaniolă sau marmură peste tot, granit pe pereţi şi termopane… degeaba. Poţi să-ţi faci o baie romană şi să-ţi comanzi un mobilier alb de piele, iar aranjamentul să fie cât de futurist vrei, tot vei auzi cum vecinul de deasupra îşi face nevoile sonor în capul tău sau copiii de dedesubt tropăie ca elefanţii când vrei să te odihneşti. Asta dacă nu cumva e vară şi febra amenajărilor care-l cuprinde endemic pe tot românul nu-ţi va fi creat un concert pentru ciocane, burghie şi bormaşine, ce continuă să spargă liniştea blocurilor până târziu în toamnă. Intimitatea sonoră este practic nulă. Asta lăsând la o parte traficul greu ce trece la zece metri de geamul dormitorului tău, haitele de câini ce se încaieră noaptea sau copiii vecinilor ce urlă unii la alţii, să-şi paseze mingea. Dacă aş spune că în atari condiţii un apartament de bloc este o casă de nebuni, aş greşi. La casa de nebuni – credeţi-mă pe cuvânt – e o linişte mormântală. Da, se mai urlă şi acolo câteodată, dar atât de rar, încât te şi bucuri să mai auzi pe cineva viu lângă tine.

Multe dintre texte sunt scrise cu stîngăcie de tinerii care erau la vremea aceea studenți sau proaspeți absolvenți. Există unele evocări ale unor practici ciudate sau ale unor gesturi de adaptare la mediu (cum ar fi rețeaua improvizată de TV prin cablu care exista în unele blocuri), dar nici unul dintre articole nu intră în profunzimea fenomenului. Primele texte introductive sunt atît de pretențioase încît fac notă discordantă cu restul cărții și nici nu incită la lectură.

Judecați aceste texte separat și, dacă veți fi curioși să răsfoiți cartea, veți găsi unele practici familiare, precum aceea de a spiona vecinii noi sau vizitatorii în bloc:

Odată erau la mine „în vizită” mai mulţi prieteni, şi unul dintre ei intră râzând. Îl luase la întrebări vecina de la parter. Proţăpită în cadrul ușii cu mâinile în şolduri, „Cine eşti, că nu stai în scara asta, unde te duci, la cine?”. Numai un hohot de râs poate răspunde la aşa interogatoriu. Nu pricep de ce CNSAS-ul se tot roagă de Securitate să-şi deschidă arhivele. N-au nevoie de dosare să vadă cine a fost turnător. E suficient să-i selecteze pe cei care se uită pe vizor de fiecare dată când intră cineva în scară, aceştia au fost în mod sigur turnători.

Vom constata la finalul volumului că blocul este un microcosmos, este societatea la scară mică. Avem acolo un teritoriu, încercări de a impune “legi” locale, avem o conducere (comitetul, președintele, administratorul), avem cetățeni care respectă ordinea (își plătesc întreținerea la zi) și alții care nu țin cont de reguli (nu-și pun repartitoare, nu dau bani pentru repararea liftului).

Vă recomand cartea pentru că este vorba despre noi toți în paginile ei, dacă nu cumva aveți norocul divin de a locui într-o casă în orașul vostru. Volumul nu se ridică însă la înălțimea celorlalte cărți coordonate de Ruxandra Cesereanu (de pildă, „Un singur cer deasupra lor”). Să punem asta pe seama vîrstei fragede a celor care semnează textele sau pe faptul că volumul a apărut în 2006?

„România înghesuită. Cutii de chibrituri, borcane, conserve” de Ruxandra Cesereanu (ed.), 2006, Ed. Limes, 186 de pagini

Cumpărați cartea de la Editura Limes sau Okazii.

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *