CARTE Remote (biroul este opțional) – Jason Fried și David Heinemeier


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 minute)

Lucrez și eu de acasă de mai mult de doi ani, fie că acel “acasă” înseamnă în România sau prin alte țări. Evident, de fiecare dată cînd explic cum vine asta unor oameni care se duc zilnic, de zeci de ani, la job-ul de la 9 la 17, primesc reacții amuzante sau văd mutre semi-stupefiate. Dar, credeți-mă pe cuvînt, nu este nimic rușinos!

În această carte, Jason Fried și David Heinemeier povestesc mai ales din experiența lor de șefi la 37signals.com cum este să ai angajați răspîndiți peste tot lume și cum să vinzi soluții software de milioane de dolari atunci cînd îți sorbi cafeaua acasă, îmbrăcat în papuci și tastînd pe laptop.

Nu doar companiile mici apelează la modalitatea de lucru la distanță, ci și mastodonții globali precum IBM. Angajații acestei companii experimentează lucrul la domiciliu încă din 1995; astăzi, celebra firmă le permite angajaților să lucreze de acasă cel puțin o zi pe lună, ca să se familiarizeze cu un alt stil de colaborare, să învețe instrumente software noi sau ca să răspundă eficient la solicitări importante în cadrul proiectelor în care sunt implicați.

Iată cîteva domenii în care se poate aplica munca la distanță cu mare încredere, conform autorilor cărții:

  • asigurări
  • consultanță
  • contabilitate
  • design
  • finanțe
  • guvern
  • hardware
  • juridic
  • marketing
  • producție cinematografică
  • publicitate
  • recrutare
  • asistență pentru clienți
  • software

Există multe mituri referitoare la lucrul la distanță:

  • că angajații doar vor bea vin toată ziua și vor sta pe chat;
  • că nu poți avea imaginea generală zilnică a activității firmei;
  • că nu are cine să facă ceva în caz de urgență etc.

Cert este că, atunci cînd îi lași pe oameni să lucreze de acasă, este posibil să facă mai mult decît le permite programul obișnuit, mai ales dacă este vorba despre o activitate pe care ei o fac din pasiune.

Cum e de fapt, dom’le?

Cei doi autori demontează aceste mituri și oferă o mulțime de soluții. Din acest volum scris într-un limbaj lejer și cu veleități de manual, aflu că, dacă lucrez de acasă:

  • pot recîștiga timpul cu naveta zilnică la/de la locul de muncă fizic;
  • mă pot apropia de familie;
  • pot vizita țări noi în timp ce-mi cîștig existența;
  • ședințele distrug încet dar sigur productivitatea;
  • firmele pot face economii dacă nu au sedii costisitoare și nu mai trebuie să plătească taxe pentru diverse activități care nu se pot desfășura altfel decît într-un spațiu fizic.

Dacă nu-ți poți lăsa angajații să lucreze de acasă fiindcă îți este teamă că, nesupravegheați, au să tragă chiulul, înseamnă că ești bonă, nu manager. Cel mai probabil, munca la domiciliu este cea mai mică problemă pe care o ai.

Mici trucuri pentru a compensa faptul că lucrezi în același loc în care dormi:

  • îți împarți ziua în segmente precum discuții/colaborare și muncă propriu-zisă;
  • te îmbraci altfel cînd vorbești audio/video cu colegii sau șefii;
  • folosești alți papuci ca să marchezi trecerea de la “domestic” la “profesional”;
  • folosești un laptop pentru lucru și un altul (sau o tabletă sau un smartphone) pentru activități personale sau pentru divertisment;
  • mai schimbi locul de lucru din cînd în cînd, poți merge la o cafenea sau la un spațiu de lucru partajat din oraș.

Să-ţi obligi toţi angajaţii să fie la birou în fiecare zi este un punct critic al infrastructurii organizaţionale. Dacă biroul rămâne fără curent, internet sau aer condiţionat, nu mai este funcţional ca spaţiu de lucru. Când organizaţia nu are niciun fel de instructaj sau de pregătire pentru a face faţă acestor momente, înseamnă că nu va putea să fie la dispoziţia clienţilor.

Aceasta este o problemă cu atât mai gravă în zonele în care sunt şanse mari de condiţii meteorologice extreme sau de catastrofe naturale. Gândeşte-te la viscolele şi la uraganele de pe Coasta de Est, la tornadele care mătură Kansasul sau la incendiile ce se răspândesc în sudul Californiei – iar astea sunt doar câteva exemple din SUA… Dezastrele naturale se petrec în întreaga lume. Cu toate acestea, oamenii îşi desfăşoară în continuare activitatea şi în acele zone.

American Fidelity Assurance (AFA) a invocat capacitatea de a-i ajuta pe clienţi şi în timpul dezastrelor drept motiv-cheie pentru care nu renunţă la munca de la distantă. Când au fost obligaţi să-şi închidă sediul central din Oklahoma City din cauza vremii vitrege, toţi angajaţii lor au lucrat de acasă şi clienţii nu au remarcat nimic ieşit din comun.

În plus, angajaţilor AFA care nu lucrează de obicei de acasă li se cere să facă acest lucru cel puţin o dată sau de două ori pe lună, ca să fie pregătiţi în caz că trebuie să lucreze de acasă în condiţiile unui dezastru. Compania îşi încurajează de asemenea
toţi angajaţii să rămână acasă în plin sezon al gripei sau în timpul epidemiilor precum cea de H1N1.

Desigur, în ciuda faptului că dezastrele naturale nu sunt foarte frecvente, „dezastrele” personale se produc cu regularitate şi, în astfel de momente, capacitatea de a lucra de acasă este esenţială. În condiţiile biroului tradiţional, ziua îţi este compromisă dacă răceşti, dacă ţi se îmbolnăveşte copilul, dacă ai probleme cu o ţeavă şi trebuie să stai acasă să aştepţi instalatorul sau dacă ţi se întâmplă oricare altul dintre miile de lucruri care te împiedică să pleci de acasă, dar nu şi să lucrezi.
Faptul că eşti deprins să munceşti de acasă te ajută să faci faţă acestor neplăceri mult mai uşor. Indiferent cu ce dificultăţi te confrunţi – fie că este vorba de un viscol, fie de nevoia de a rămâne acasă ca să-i aştepţi pe cei de la Dezinsecţie -, o echipă răspândită este una care poate să lucreze în ciuda evenimentelor neprevăzute.

Recomand această carte celor care au pornit (sau continuă) pe calea freelancing-ului, a lucrului la distanță mică sau mare, celor care au renunțat la patron și și-au făcut propriile firme și care doresc să facă treabă pe baza principiilor capitalismului luminat.

Jason Fried și David Heinemeier, Remote (biroul este opțional), 2013, Editura Publica, 242 de pagini

Cumpărați cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *