CARTE “Vina” de Camelia Cavadia


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 minute)

Volumul este o rememorare. Începe din momentul în care Tomas este deja un om distrus, ratat sau foarte aproape de ratarea totală. Își petrece zilele amintindu-și viața în amănunt și regretînd alegerile pe care le-a făcut de cele mai multe ori. Urmează o parte importantă din carte în care viața lui alături de Stella și de cei doi copii ne este înfățișată în cele mai aprinse culori. În această parte, Camelia Cavadia începe să sădească momentele de îndoială, de ezitare, de conflict, adică acele momente care duc la distrugerea lui Tomas.

Este un volum profund psihologic. Cititorii ahtiați după acțiune nu vor gusta prea mult fragmentele în care gîndurile lui Tomas devin ale celui care parcurge cartea. Cititiorii devin părtași la vina personajului principal și, pe alocuri, vor avea tendința să strige: “Oprește-te, Tomas, nu continua în felul ăsta”!

Au mâncat desertul în linişte, iar Stella a arborat o pace care o făcea să arate calmă şi frumoasă, de parcă tocmai ar fi înţeles o parte dintre adevărurile esenţiale ale lumii. Schimbarea nu i-a scăpat lui Tomas, care a crezut că Stella e pur şi simplu topită după invitatul lor. A simţit un ghimpe înfigându-i-se drept în inimă şi a sângerat până la finalul serii de gelozie şi invidie. Totul a devenit mai suportabil pentru el cu ajutorul câtorva pahare generoase de whisky. Ele n-au făcut altceva decât să-i amestece toate gândurile şi trăirile ca într-un malaxor uriaş. Imaginea cu Stella râzând cu capul dat pe spate în compania profesorului Stan l-a prins din urmă şi i s-a desfăşurat în faţa ochilor ca o secvenţă dintr-un film. Rotiţele din creierul lui se învârteau necontenit, iar zimţurile gândurilor colţuroase intrau abrupt unele în altele, lăsând urme ascuţite de durere. Ar fi vrut ca Stella să nu mai fie aşa de luminoasă şi se blestema în gând pentru faptul că o luase de nevastă pe cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse în viaţa lui.
Se înşelase când crezuse că acestea aveau să fie fericirea şi mândria iui şi, într-un fel, îi blestema frumuseţea. Cum se ca tocmai lucrurile care-l împlineau şi-l scoteau din rândul lumii — frumoasa lui soţie şi meseria lui de scriitor — reuşeau să-l coboare în cele mai negre şi adânci hâuri de incertitudine? Să fie al naibii de înţelegea de unde venea nesiguranţa care copleşea tot ce era el, ce iubea mai mult şi ce ştia el să facă mai bine.

Un scriitor de mare succes, considerat un fenomen în epoca lui, se schimbă pe nevăzute din cauza geloziei și alcoolului. Era sortit fericirii dar devine pătimaș, plin de ură și se pierde pe sine însuși. Pe parcursul cărții, te vei întreba care este “vina” care dă titlul cărții. Vei afla la un moment că un moment de neatenție poate duce la vina supremă și că viața este fragilă și construirea ei depinde în mare parte de noi (dacă se presupune că mai lăsăm și sorții o bucată).

Autoarea îmbină explorările psihologice de care spuneam cu dialoguri, dar se întoarce mereu la reflecții. Mi s-a părut însă în unele locuri că nu era nevoie de chiar atât de multă analiză, pentru a-i mai lăsa și cititorului ocazia să-și pună întrebări sau să-și explice comportamentul lui Tomas. Un lucru care-i reușește foarte bine Cameliei este să creeze dramă și emoție, deși uneori și aici mi s-a părut că a forțat ușor nota.

…trupușorul vesel se rostogolea spre vale. În cădere, se opintea în arbuşti mititei, care nu reuşeau s-o oprească, doar s-o rănească mai tare. Ar fi dat orice să le crească aripi și să o prindă în braţe înainte de oprirea finală. După cum fl dat orice ca din guriţa pictată cu firişoare sângerii să poată auzi un sunet. Ar fi dat orice ca pieptul frânt să mai urce şi să mai coboare în ritmul unei respiraţii liniştite. Ar fi dat orice ca din nările pline de frunze şi pământ să intre şi să iasă aer sănătos. Trupuşorul Clarei nu mai avea însă niciun firicel de viaţă în el şi oricât de mult şi-au dorit s-o aducă în simţiri, n-au avut nicio putere.

Autoarea a dorit probabil să arate că dramele sufletești pot apărea în orice familie. De aceea, personajele au nume ce par universale, iar mediul nu este identificat clar geografic. Nici chiar din cărțile lui Tomas nu avem prea multe detalii, știm doar că au constituit adevărate revelații în lumea literară din acea vreme.

Comunicarea este un alt filon al volumului. Autoarea, prin personajele ei, ne îndeamnă să nu ne închidem în noi la primul obstacol sau la prima dezamăgire, ci să comunicăm cu cei de lîngă noi.

– Vorbește cu el! Vorbește totul cu el! Nu lăsa nimic nelămurit! Nimic. Odată ce treci peste lucruri care nu ți-au convenit fără să vorbești despre ele, acele lucruri se vor întâmpla și a doua oară. Apoi a treia și a patra, până ce tu însăți nu vei mai observa că s-au întâmplat. Va deveni obișnuință cu voia și participarea ta. Fă-l să vadă că te-a supărat, fă să conteze ceea ce vrei tu, ce crezi tu, fă-l să se gândească la tine înainte de a face ceva greșit! Arată-i ce e bine pentru el!

Este o carte tristă, dar cu un sfârșit care-ți dă speranță. Tomas se împacă cu lumea și parcă vina îi este absolvită pentru că reușește să-și dea seama unde a greșit și pentru că repară unele gesturi reprobabile din trecut.

“Vina” de Camelia Cavadia, 2015, Editura Trei, 320 de pagini.


Cumpărați cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *