Toronto văzut în vreo 5 zile, printre picături de ploaie și de timp 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 minute)

Canada este una dintre acele țări despre care nu prea știi ce să zici altceva decît de bine: trai bun, oameni politicoși, peisaje frumoase, infrastructură excelentă, ăia din Québec vorbesc ciudat, au urși, castori și sirop de arțar… Dar, înainte să plec la Toronto, nu știam de unde să apuc acest oraș. Sigur, există simbolurile sale pe magneți de frigider și pe ilustrate, dar un oraș este mult mai mult decît atît! Pentru că aveam doar cîteva zile de stat acolo, din care 3 pline de prezentări și workshop-uri la Summit-ul Creative Commons, nu am stat foarte mult să mă documentez.

City Pass te scoate în oraș

Am preferat să cumpăr un City Pass imediat ce am ajuns și, la cîteva ore de cînd aterizasem, vedeam orașul de sus, din CN Tower, una dintre minunile lumii moderne. De sus, Toronto este bine organizat, pe cartiere specializate, așa cum am mai văzut în SUA, dar și în unele țări din Europa. Așa că vezi petice cu zgîrie-nori, dar și porțiuni roșiatice cu case. Nu mai zic de parcurile numeroase și de insulele din depărtare.

Dacă tot eram acolo și hotelul era chiar vizavi, am continuat cu Ripley’s Aquarium of Canada, primul în care am văzut că puteai atinge unele specii de pești. N-am încercat, pentru că nu aveam loc de copiii care nu prea ascultau sfaturile îngrijitorilor acvariilor. Sigur, am stat un pic să mă gîndesc ce s-ar întîmpla dacă s-ar crăpa tunelul transparent prin care treceam, de unde vedeam plimbîndu-se pe deasupra mea rechini și alte ciudate vietăți ale apelor.

În City Pass sunt incluse 5 atracții, așa că în ultima zi am fost la Casa Loma și la Royal Ontario Museum. Era o zi ploioasă, din alea în care numai de cultură n-ai chef cînd apa îți ajunge la șosete.

Dar Casa Loma a meritat vizita. Puteți citi despre acest castelaș unic în felul său, dar pe mine m-a impresionat povestea oarecum tragică a lui Sir Henry Pellatt, care a decăzut la fel de repede pe cum urcat în societate și în avere.

La Royal Ontario Museum, este bine să te gîndești înainte ce te-ar interesa cel mai mult, pentru că două ore nu sunt suficiente ca să vezi tot. Am insistat pe secțiunea primelor populații din Canada, mai ales că, în deschiderea summit-ului, o băștinașă a ținut o ceremonie de mulțumire față de strămoși înainte de începerea prezentărilor.

Doar dacă vezi aceste patru atracții incluse în City Pass, tot îți scoți banii! Dacă ai timp, poți să mergi însă și la Zoo sau la Ontario Science Center (trebuie să alegi una dintre ele, iar ultima este excelentă dacă mergi acolo cu copiii).

În afară de locurile incluse în City Pass, am văzut și Steam Whistle Brewery, pentru că de afară amplasamentul părea interesant. Fabrica de bere fondată în 1998 de trei prieteni care tocmai fuseseră concediați este așezată la Roundhouse, fostul depou de trenuri cu carusel în mijloc. Apropo, în biletul de intrare este inclusă o bere și la final am primit spre degustare și o nefiltrată, deși ei nu comercializează acest tip.

La pas, prin Toronto

Sigur, ca în orice oraș, cel mai mult merită să te plimbi pe străzi. Așa am putut observa că oamenii sunt îmbrăcați bine, se vede un anumit nivel de trai mai mult decît decent în modul cum arată.

Traficul este rezonabil, dar nu de puține ori m-am speriat cînd au trecut pe lîngă mine camioane enorme, cînd așteptam la semafor.

Pe de altă parte, m-a impresionat cît de mulți oameni erau pe străzi vineri seara. La un moment dat, în jurul orei 21, au început să curgă de prin teatre și săli de operă. Mulți, mulți oameni… Pentru că este imposibil să nu fie în fiecare săptămînă în Toronto un festival (săptămîna în care am fost eu era și încă mai e pînă în 7 mai Hot Docs), o gală, un eveniment internațional important.

Mi-a mai plăcut mult că fiecare colțișor verde e invadat de veverițe. Nu știu de fapt dacă este un lucru bun că erau atît de multe, dar sigur erau amuzante, mai ales cînd făceam acel zgomot care seamănă cu două nuci care se ciocnesc. Dar niciun cîine vagabond pe stradă, ce ciudat… Glumesc, e normal să fie așa.

Aș mai spune un pic despre China Town care este de fapt un perimetru înțesat de restaurante și magazine specifice, dar care nu pare un orășel în sine, așa cum este la New York sau în alte orașe cu comunități asiatice mari. Și aș mai spune despre faptul că alcoolul se poate cumpăra numai din anumite supermarket-uri, cam unul-două pe cartier, în afară de baruri și restaurante (unde însă prețurile ustură rău de tot la buzunar). Și v-aș mai spune și despre insule, mai ales Center Island, care-ți oferă o perspectivă panoramică asupra metropolei.

Aș mai spune, dar vă las și pe voi să descoperiți Toronto, mai ales că de la sfîrșitul acestui an românii nu vor mai avea nevoie de vize și asta ar trebui să se reflecte în scăderea ușoară a prețurilor la zborurile Ro – Canada.

Iar despre Creative Commons Global Summit, citiți acest articol separat.

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 comentarii la “Toronto văzut în vreo 5 zile, printre picături de ploaie și de timp