DOCUMENTAR “Meeting Snowden”, un film despre cum oamenii obișnuiți pot face lucruri extraordinare


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

(Read this article in English)

“Un poet, un avocat și un geek intră într-un bar și se întreabă: de ce mai credem în democrație?” Asta spune la un moment dat Lawrence Lessig, în documentarul “Meeting Snowden” (2017, Franța, 52 min.). Lessig este avocatul, Birgitta Jonsdottir este poeta și Edward Snowden este geek-ul. Cei trei stau în jurul unei mese joase, într-un hotel din Moscova și discută despre democrație.

Filmul a fost turnat cînd Trump era pe cale să preia puterea în SUA și existau deja zvonuri că președintele american îl va ruga frumos pe Putin să-l extrădeze pe Snowden. Din fericire, acest lucru nu s-a întîmplat, ba chiar autoritățile ruse i-au prelungit pînă în 2020 permisul de ședere lui Snowden. De curînd, Putin a spus că Snowden nu a făcut un lucru bun cînd a dezvăluit secretele de la NSA, dar este de acord că gestul whistleblower-ului a fost unul în serviciul țării sale.

Neinformativ, dar meditativ

Spre deosebire de alte documentare și filme artistice cu sau inspirate de Snowden, acesta este mai puțin informativ. Nu vei afla despre whistleblower-ul american mai multe lucruri decît se știau deja și nu sunt revelații nemaipomenite. Documentarul este mai curînd un eseu, o serie de reflecții despre ce înseamnă astăzi, în era tehnologiei și a supravegherii mondiale, democrația.

Dacă “Citizenfour” este un documentar informativ și chiar plin de suspans, “Killswitch” (2014) o introducere în domeniul supravegherii totale planetare și “Snowden” (2016) o încercare biografică, “Meeting Snowden” vrea doar să te pună pe gînduri în legătură cu relația dintre stat și cetățeni astăzi. Lessig spune la un moment dat în film că, în SUA, oamenii “se comportă ca și cum ar trăi într-o democrație”. Apoi, face o comparație destul de dură cu regimul sovietic din anii ’70.

În cadrul discuției din camera de hotel, se ajunge la un moment dat la modurile în care oamenii sunt astăzi manipulați. Cei trei activiști sunt de acord cu faptul că frica este impusă astăzi prin repetarea obsesivă a amenințării teroriste. Să nu uităm însă că, în urma dezvăluirilor lui Snowden, guvernul SUA a recunoscut că nu a prins niciun terorist cu ajutorul sistemelor de supraveghere intruzivă pe care le folosea de 10 ani.

Pentru o persoană care nu știe mai nimic despre cine este Snowden și de ce trăiește în exil, documentarul poate constitui o lecție despre istorie și democrație în lume. Cei care urmăresc însă subiectul Snowden încă de cînd activistul a intrat în atenția publicului mondial vor fi dezamăgiți.

În film, Snowden pare obosit, defetist pe alocuri și cu un discurs banal, lipsit de strălucire. Lessig încearcă de vreo două sau trei ori să condimenteze discuția, dar Snowden nu profită de mingea ridicată la fileu. Contribuția Birgittei Jonsdottir este nesemnificativă în cadrul dezbaterii, dar opiniile ei din introducere și din final sunt valoroase.

Cîteva citate

“Este atît de ușor astăzi să dezbini oamenii. Uitați-vă doar la poveștile despre Rusia și SUA!” — Birgitta Jonsdottir

“Cetățenii americani nu văd neconstituționalitatea legilor de supraveghere în masă; ei văd un individ care amenință stabilitatea, structura, demnitatea, reputația clasei guvernamentale”. — Edward Snowden

“Frica este folosită ca strategie politică. Invoci terorismul și libertățile vor începe să dispară”. — Edward Snowden

“Oamenii obișnuiți pot face lucruri extraordinare.” — Edward Snowden

“Nu avem voie să vorbim despre soluții. […] Putem vorbi despre lucrurile care alimentează ura, pentru că acestea sunt sexy pentru mass-media”. — Lawrence Lessig

Structura filmului

Filmul are o parte introductivă, în care ni se expune background-ul întîlnirii de la Moscova și ni se face un scurt portret al lui Snowden. Urmează discuția din camera de hotel, presărată cu scurte momente de bucătărie internă (Snowden care face semnul clachetei de la turnaj, pauzele pentru recalibrarea tehnică etc.) și cîteva opinii generale spre final.

Documentarul beneficiază de destulă ilustrație cu străzile și clădirile din capitala Rusiei. Finalul este un montaj de secvențe din cele mai recente mișcări de stradă din lume, inclusiv cele din România de la începutul acestui an.

Vezi filmul la ARTE.tv.

Foto: screenshot-uri din film, © 2017 ARTE G.E.I.E.
Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *