CARTE Greșeala fatală – Sophie Hannah


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Am umplut vreo 3 pagini de caiet de notițe numai cu numele personajelor și relațiile dintre ele. Dacă inițial mi s-a părut că pot ține minte totul, apoi mi-am dat seama că nu e așa de ușor. În plus, personaje aparent disparate încep să-și întrepătrundă destinele, pentru ca la final toate să fie legate între ele, într-un fel sau altul.

“Greșeala fatală” de Sophie Hannah este o carte polițistă atipică, deoarece este dominată de tehnologie. Majoritatea personajelor se cunosc online și se văd și offline, dar constată că personlitățile diferă în funcție de mediu. Blogurile și Twitter-ul au un rol foarte important. Twitter, mai ales, este ca o scenă în care presupusul criminalul comunică cu victima, o scenă la care asistă mii de spectatori. Presa online și blogurile sunt mijloace prin care jurnaliști și scriitori își etalează talentul polemic, uneori fără să realizeze că acele cuvinte tastate pe ecran pot avea efecte nocive.

Un rol important în scrierea acestei cărți l-a avut Twitter-ul, locul în care se găsește atîta bunătate și, în același timp, atîta cruzime, precum și nesfîrșite rezerve de afirmații absurde. Twitter-ul îmi amintește zilnic de faptul că și cele mai descreierate personaje cărora le dau viață în paginile cărților sunt neverosimil de echilibrate, în comparație cu mulți oameni din viața reală, de zi cu zi. (din “Mulțumiri”)

În cartea Sophiei Hannah (apropo, cele două nume sunt folosite în roman pentru a desemna două personaje diferite), familiile nu funcționează după principii “tradiționale”, există rupturi profunde între membrii lor. Damon Blundy, jurnalistul găsit mort în casa lui și “Eduard al VII-lea” au definiții proprii destul de bizare despre adulter, iar Nicki Clements, femeia care are de câțiva ani relații extraconjugale, nu se poate abține să nu atragă ghinionul asupra ei.

Este și o carte dominată de sexualitate, evident, și aceasta ieșită din comun. Nu vă așteptați însă la scene detaliate, sexualitatea aici este mai mult sugerată și chiar sublimată. Autoarea contează foarte mult pe psihologie, pe psihanaliză pe alocuri, așa că nu se preocupă mult de crearea unui punct culminant pregnant. Dar nu cred că te va deranja asta, pentru că vei participa alături de detectivi la rezolvarea crimei și, spre final, poate că te vei simți bine cînd vei constata că autorul nu este personajul la care te gîndeai cu cîteva pagini mai devreme – iată recompensa lecturării unui text interesant.

Ce este o “greșeală fatală”? Sigur, poate fi vorba de multe situații, dar în acest roman este o minciună care autorului ei îi poate părea închegată, dar care, la un moment dat, pare atît de reală, încît mincinosul se îndepărtează de plan și strecoară în minciună elemente neverosimile. Numai flerul și experiența detectivului pot face să iasă astfel la iveală detalii care rămîn ascunse pentru ceilalți.

La nivel lingvistic, o să te obsedeze pe tot parcursul cărții propoziția “Nu e mai puțin mort”, în care constă rezolvarea acestui caz. Din nou, recompensa vine la final.

„Greșeala fatală” de Sophie Hannah, 2017, Ed. Nemira, 418 pagini, traducerea: Ioana Văcărescu


Cumpără cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *