CARTE Omnium – Florin Stanciu


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Păi numai faptul că Florin Stanciu a lucrat vreo 4 ani la acest roman mă face să-i respect scriitura! În plus, este un hard SF al unui autor român debutant, deci adăugați asta la lista de avantaje editoriale.

La lansarea cărții, de la Cărturești Verona, Florin a spus că inspirația tramei i-a venit în Bruxelles, după ce tocmai vizitase Muzeele Orientului Îndepărtat. De acolo și-a cumpărat un album foto cu tsuba = apărătoarea săbiei de samurai. De acolo a pornit ideea formei unei nave post-pămîntene.

Pop-culture

Autorul recunoaște că este puternic influențat de cultura populară – în fond, actorul lui preferat este Anthony Hopkins (spre bucuria noastră, actorul e pomenit în paginile cărții). Tot la Bruxelles, la aeroport, își imagina că acele containere banale de bagaje ale companiilor de handling pe platformă puteau ascunde… obiecte care posedă caracteristici biologice.

Dacă mă întrebați pe mine, aș spune că Axxe Kaer este un android în care partea tehnologică a fost optimizată în așa fel încît să protejeze rămășițele speciei umane. Romanul “Omnium” de Florin Stanciu ne duce în viitorul în care Spinul lui Dumnezeu (în mod ironic, veți vedea că nu are de-a face deloc cu „Acel Dzeu”) distruge Terra, fără nicio explicație. Din fericire, existau niște creiere treze (nu neapărat purtate de niște ființe) care au prevăzut atacul și care puteau manipula găuri de vierme. Și nu vreau să vă stric farmecul lecturii, dar, dacă ați ști ce puteau transporta unii prin acele găuri de vierme…

Seminţele creării mele au apărut la sfârşitul secolului 21, cand pe antePământ erau populare reţelele de socializare. Omul era nerăbdător să-şi expună viaţa privată în mediul virtual pentru a se putea bucura de colectarea informaţiilor despre sine, a experienţei sale de viaţă şi a tuturor detaliilor care altfel v-ar fi scăpat din vedere, memoria omului fiind în genere selectivă, subiectivă şi, fără o sedimentare corespunzătoare, destul de volatilă. Date sociale, fotografii, preferinţe, adeziuni la diverse cauze, tipare ale dinamicii geo-spaţiale, înregistrări ale funcţiilor vitale, toate pe o scară a timpului. Pe scurt, evenimente, localizări şi descrieri. Oamenii începeau, fără să conştientizeze, un proces de dedublare, de creare a unor identităţi virtuale. Acest proces era de aşteptat. Ca o extensie firească a naturii voastre, voi, oamenii, aţi virtualizat tot ce se putea, convertindu-vă pas cu pas realitatea fizică într-una alternativă, pe care să o puteţi manipula mental.

Florin Stanciu scrie cel mai bine despre ceea ce știe cel mai bine. Așa că, dacă vrei un curs intensiv de genetică, îl vei avea în această carte. Dacă vrei morală, o vei avea și pe asta, deși aici Florin ezită între antropologie și religie. Cartea aceasta este însă formată din bucăți de amintiri și părți culturale trăite/experimentate de autor, deci fii precaut cînd vei citi pasajele în care Axxe Kaer se (re)descoperă!

M-a bucurat mult să aud că Florin a fost inspirat de Clubul de lectură Nemira și că acolo a prevăzut deja unele critici care i-ar fi fost aruncate la apariția acestui roman de debut.

Concluzie: hard SF + erou carismatic + deznodămînturi multiple + discurs paralel (vezi Arhiva.SEP2) = roman de debut promițător.

„Omnium” de Florin Stanciu, 2017, Editura Nemira, 280 de pagini.


Cumpărați cartea de la:

Nu-i așa că merită distribuit articolul?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *