TEATRU Demnitate – Ignasi Vidal (Teatrul Avangardia)


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Pe afișul piesei “Demnitate”, tagline-ul era:

“Spectacolul care îți dă fiori pe șira spinării”

Și mă gîndeam eu: “Hopa, ia să vezi ce thriller o fi și ăsta, cu două personaje și un singur act!” Fiori nu mi-a dat neapărat, dar m-a mîhnit dialogul permanent dintre cele două personaje, pentru că prea mult seamănă el cu situația de pe la noi!

Încă de la intrarea în sală, auzi pe fundal un interviu înregistrat, realizat de un jurnalist celebru, care-i pune întrebările personajului Victor, interpretat de Marius Manole. Intervievatorul este Marius Tucă, cel care-şi joacă propriul rol audio.

Victor (Francisco în original) și Alex (Alejandro în original) sunt prieteni de mult timp. Victor este liderul candidatul partidului la președinție; Alex vrea poziția de prim-ministru, după alegeri. Asta aflăm pe la început, pentru că apoi situația se schimbă la 180 de grade. Pe parcursul piesei, aflăm despre cei doi o mulțime de lucruri și relația lor capătă multe nuanțe, în timp ce comunicarea dintre ei devine un adevărat duel al ideilor despre viață, al principiilor politice și al standardelor morale.

Spuneam că este vorba despre un dialog permanent, într-un birou cu decor minimalist. Dialogul este ascendent, prima jumătate de oră este dedicată dezvăluirilor și tatonărilor. Tocmai cînd te întrebi care-i scopul acestui schimb de replici, dialogul intră o pantă ascendentă, cu nuanțe violente. Curg pe bandă explicațiile, se schimbă raportul de forțe și este clar că cei doi bărbați tocmai și-au rupt prietenia îndelungată.

Marius Manole și Șerban Pavlu sunt energici și convingători. Limbajul este însă prea pretențios pentru o discuție între doi membri de partid activi. Mă așteptam la mai multe vulgarități și la situații mai specifice. Pe de altă parte, nu trebuie neapărat ca un personaj să înjure ca să-mi dau seama de cultura și personalitatea lui…

Am intuit deznodămîntul, dar el tot m-a surprins prin brutalitatea lui. Rămîi cu un gust amar după această piesă și vei urî și mai mult politicienii, dacă deja o făceai și înainte. Îți vei da seama însă că acea schimbare despre care se vorbește cam mereu la alegeri nu ține mereu de tine, pentru că există jocuri de culise despre care nu ai habar sau pe care nu le poți controla – cel puțin nu tu, ca simplu cetățean, sau nu singur.

„Demnitate” s-a bucurat de un succes uriaş în Spania şi în câteva ţări latine, iar, din toamna lui 2017, piesa a fost pusă în scenă şi în România, Franţa şi Italia. Și poate, după ce termină mandatul de ministru al Culturii, îl voi vedea pe George Ivașcu în rolul lui Victor :-)

La final, o scurtă notă despre sală și spectatori: Cinema Pro nu este o sală potrivită pentru spectacol de teatru. Lipsa acusticii adecvate a fost în parte suplinită prin cîteva microfoane. Asta și pentru că multe persoane din public (mulți sexagenari, probabil cu bilete cu reducere) s-au foit, au mîncat bomboane în țiplă, au schimbat idei cu voce tare; ba chiar o respectabilă doamnă de lîngă mine s-a simțit atît de confortabil încît a început să sforăie ușor. Au fost trei persoane care au părăsit sala în timpul piesei, făcînd scările să scîrțîie prelung.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *