Despre mituirea jurnaliştilor şi practicile lui Felix the Cat

Să vă spun o mică poveste:

Cică era odată un mare trust de presă condus de Felix the Cat, un motan umanoid care pe timpuri avea ochi albaştri.

Ei bine, PR-iştii de la acest trust s-au gîndit să facă promovarea unui nou serial de pe un post de televiziune al lor printr-o practică de mare succes acum cîţiva ani: mita. Practic, ei au trimis pachete unor şefi şi redactori de la o revistă săptămînală românească.

Numai că în pachete nu erau mouse-uri sau agende şi pixuri, ci aur sub forma unor podoabe pentru femei şi ceasuri pentru bărbaţi, fiecare obiect cu o valoare de cîteva sute de euro.

Atunci cînd unul dintre şefi a rămas mască şi a decis returnarea cadoului prin care Felix credea că-şi va crea mai mulţi supuşi, şi ceilalţi redactori au fost nevoiţi să facă la fel (unii au scos un mic oftat). Şeful respectiv a şi sunat la trustul motanului peltic şi le-a comunicat PR-iştilor că au depăşit limitele bunului-simţ.

În loc să ceară scuze, PR-iştii s-au supărat ca ciobanul pe sat şi au cerut o “pauză de comunicare”. Asta înseamnă că nu au mai dorit şedinţa foto aranjată de revista în chestiune şi refuză să mai apară în campanii promoţionale ale publicaţiei.

Deci, dacă veţi zări prin oraş un motan împopoţonat cu bijuterii şi ceasuri de valoare, veţi şti că este Felix, nevoit să-şi poarte mita deoarece nu toţi şi-au plasat botul sub coada sa stufoasă.

Post to Twitter

5 comentarii la Despre mituirea jurnaliştilor şi practicile lui Felix the Cat

  1. krossfire 17/10/2007 at 23:31 #

    A incercat si Vantu cu celularele. Oricat de ”implicat politic” as fi la ora asta, nu pot sa nu spun : Aia nu sunt PRisti, ci bijnitari (ca sa folosesc aiurea un cuvant) – iti dau, imi dai.

  2. zozo 18/10/2007 at 14:17 #

    Si eu care credeam ca echivalentul pentru “PR” este diplomatia si corectitudinea…cel putin asa am fost amagiti la scoala,……
    Dar sunt curioasa….care este oare revista saptamanala din Romania?

  3. krossfire 18/10/2007 at 21:30 #

    Nu poate fi Catavencu..deci mai raman doua variante.

  4. George Hari 18/10/2007 at 21:38 #

    Cred că, mai mult decît numele publicaţiei, contează acea practică. Oricum, sunt convins că publicaţia va scrie în continuare despre respectivul post TV. După cum ştim, în regiunea noastră, “tout est pris a la legere”.

Link-uri spre acest articol

  1. GRANITA DINTRE PR SI MITA « Copolovici - 25/10/2007

    [...] Imprieteneste-te cu ei! Scoate-i la masa! Da-le un tricou! Du-te si bea cu ei pina se fac manga, ca asa se leaga relatiile! Du-i la curve, fa-le un cadou, trimite-le flori cind e ziua lor sau cind le-a nascut/fatat cateaua! Refrene celebre pe drumul “formarii” mele in aceasta directie. Asa ca de ce ne-am mira ca, odata cu evolutia financiara a celor din presa, piaristii gaunosi ridica si ei miza, de la ciorbe la ceasuri de citeva sute de euro, de la calendare brandate la bijuterii din metale pretioase? Si toate astea stiti de ce? Din lipsa de continut de calitate. Pentru ca rahatul e greu de vindut ca atare, asa ca trebuie impachetat mult mai bine decit un produs bun. Pentru ca trebuie bibilit, parfumat, decorat sclipicios, legat cu funde si abia apoi pus intr-o lumina puternica. Continutul bun se vinde singur, avind nevoie de PR doar ca mesager, ca partener de comunicare si ca un perfect cunoscator al valorilor si mesajelor comunicate de produs. George Hari despre un caz concret. Posted in despre altii, mk, comunicare, PR, pub. Tags: antena, media, relatii publice. [...]

Comentează