Se pare că trebuie să te gîndeşti de mai multe ori înainte de a da interviuri sau declaraţii în presa de afaceri. Pentru că, dacă la ziar, cum ai scris aşa apare, pe Web mai este acel mic detaliu: comentariul cititorului.

Exemplu elocvent: în Business Standard, şefa de la 4ace (nu e greşeală, chiar aşa se numeşte) se dă mare cu profitul realizat de companie şi cu cît de vizionară este măria-sa. Comentariile cititorilor demonstrează însă că atmosfera în firmă este dominată de căţelul patroanei şi media de carieră acolo este de 3 luni.

Este un exemplu şi pentru faptul că, uneori, comentariile sunt mai interesante decît articolul propriu-zis.

Am aflat despre asta de la Alex Mihăileanu prin Hotnews. El se plînge de faptul că a tot primit informaţii nesolicitate de la agenţie, deşi a cerut în mod repetat să fie şters din listă. Eu primesc informaţii relevante de la ei, deşi trebuie să verific cu mare atenţie caracteristicile tehnice ale gadget-urilor lăudate, pentru că am avut cîteva surprize neplăcute.

ACTUALIZARE: Au scris şi Andrei Chirică , Claudiu şi Zvoner pe tema asta. Apropo, lipsa de cultură mediatică în RO îi face pe toţi să se crizeze cînd văd numele unei firme într-un articol, de parcă tot ce conţine nume de companii este advertorial.

27 păreri

• Părerea lu' Carina din 2 iulie, 2008 @ 22:41

  Multe agentii chiar de relatii publice inca nu s-au prins cum functioneaza Internetul. N-au auzit de web 2.0 sau daca au auzit nu stiu la ce se refera. Interesanta lectia asta si multi ar avea de invatat.

• Părerea lu' George Hari din 2 iulie, 2008 @ 22:50

  Ei lasă, că sunt şi unele agenţii care-şi fac blog plicticos şi colţuri rotunjite la butoanele supradimensionate de pe site şi consideră că sunt Web 2.0…

• Părerea lu' andrei din 3 iulie, 2008 @ 11:27

  intrebarea ce se pune acuma: ce se va intampla cu flamingo?

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 11:32

  Păi eu sper că 4ace va aplica un plan de criză acum, avînd în vedere publicitatea negativă din blogosferă. Prima măsură a planului de criză românesc: cadouri de la Flamingo oferite jurnaliştilor, pentru o infuzie de bună dispoziţie în presa mainstream.

• Părerea lu' Un ziarist din 3 iulie, 2008 @ 13:03

  Am stat si am citit cam tot ce s-a scris aici si pe alte bloguri. Nu am lucrat niciodata la 4 ace, nu o cunosc personal pe Elena Olteanu dar stiu cam ce se intampla in firma 4 ace. Ceea ce o sa va spun este 100 % adevarat.
  Sa incepem cu Elena.
  Este adevarat ca are o fire impulsiva (dictatoriala este mult spus) si greu ia deciziile de una singura. Multa influenta o are sotul ei, care de altfel este un om integru si cu mult bun simt.
  Intrebare: cine nu s-a lovit vreodata in cariera lui de un astfel de sef ? Fire impulsiva, face numai ce vrea el, ia decizii numai cum vrea el fara sa tina cont si de parerile altora. Cred ca nu mai este nevoie sa spun de ce s-a intamplat la o alta firma de PR mult mai mare. Cred ca stiti despre ce firma este vorba. Vad ca nu a comentat nimeni pe niciun blog de chestia asta, cu toate ca a fost un scandal de proportii si demisii in bloc. De fapt nu cu demisii, pur si simplu au fost dati afara. In final as vrea sa zic ca orice patron conduce firma asa cum vrea el…daca nu va convine..pa la revedere. Asta se intampla in Romania, nu este devina Elena Olteanu..este de vina mentalitatea unor manageri.

  In ceea ce priveste angajatii….
  In marea lor majoritate sunt tineri care abia au terminat facultatea si au gasit un job cu care sa-si inceapa cariera. Daca pana acum au fost tinuti in facultate de parinti si au facut ce-au vrut, acum s-a schimbat problema. Trebuie sa asculte de cineva. Frustrarile unora sunt mai presus de orice si odata dati afara pentru incompetenta, fitze si alte complexe de personalitate, se apuca sa strige in gura mare pe net ca au fost dati afara. Pai bine nene, daca tu nu esti in stare sa faci un comunicat de presa, sa faci o prezentare de produs, ce pana mea vrei? daca nici nu vrei sa inveti ce vrei sa te platesc ca vegetezi? Multi care au plecat din 4 ace nici nu aveau o facultate de profil. Nu aveau nicio cunostinta despre cum se face PR. Elena le-a intins o mana sa invete, sa inceapa o cariera in domeniu. Cunosc personal 2 persoane care au plecat de curand din 4 ace pentru ca aveau un comportament incredibil de urat. De exemplu Simona… nu mai retin numele de familie. Pai fata aia se comporta ca un adevarat dictator cu subalternii. Alina Oprea, alta dementa, care trecea peste cuvantul Elenei si facea ce vroia ea. Alina asta se purta infect cu ceilalti angajati, persecutandu-i la maxim. M-a stresat la telefon o saptamana ca sa-i bag nu stiu ce prezentare. NU toata lumea este asa acolo. Sunt persoane super profesioniste cu acre se poate lucra incredibil de bine. Pai cei care au plecat nu au plecat din cauza Elenei ci din cauza acestor 2 domnisoare care nu stiau ce inseamna echipa, colegi. Sunt persoane din firma care au mai mult de un an de cand sunt angajati in 4 Ace.
  O greseala a Elenei a fost ca nu a gasit pe cineva care sa conduca departamentele profesionist, care sa respecte subalternii si sa lucreze in echipa.

  In final le mai zic un singur lucru demisionarilor din 4 ace:

  Mai lasati deoparte fitzele si munciti, invatati si apoi va ridicati cu pretentii

• Părerea lu' Elena Olteanu din 3 iulie, 2008 @ 13:49

  Daca la inceput problema erau kilogramele mele in plus si “modul ingrozitor” in care m-am purtat cu oamenii, acum se vorbeste despre “ciori vopsite”, “caderi in flacari”, “articole platite” si “dezastre”. Va sigur ca nu a platit nimeni niciun articol, nu cade nimeni si nu exista nici un dezastru. Kilogramele in plus exista, iar daca vrea cineva lamuriri de ce, sa ma contacteze direct.

  Pentru a avea un management de criza trebuie sa ai intai o criza, or aici nu vorbim despre criza Elenei Olteanu de la 4 ACE, ci despre problema angajator versus angajat in general. De ce nu se vorbeste despre motivele pentru care asa-zisii fosti angajati (va pot sta la dispozitie cu lista numelor lor adevarate daca va intereseaza cu adevarat) nu au trecut de perioada de proba? Sau despre faptul ca nu au nici o realizare pe care sa se bazeze pentru a avea pretentii salariale peste cele oferite si acceptate chiar de ei la angajare? Sau poate despre faptul ca nu isi dau numele adevarate?

  De ce nu se intreaba nimeni cum de acei angajati au realizat dupa 2 sau 3 luni ca salariul este mic sau ca cerintele mele sunt exagerate? Presupun ca veti spune ca tot eu sunt vinovata ca au venit inca de la inceput. Realitatea este insa alta - da, am dat afara oameni dupa 2 sau 3 luni. Tocmai fiindca nu performau si nu s-au putut adapta unui mediu competitiv. Motivele au fost la ei, nu la mine.

  Va asigur ca exista foarte multe exemple de oameni valorosi, care au ajuns in pozitii de management la 4 ACE in mai putin de doi ani, desi au pornit de la pozitii de Junior, care si-au triplat sau chiar mai mult salariile, pe baza rezultatelor excelente obtinute, care sunt apreciati si consultati de manageri de top din Romania, pe baza cunostintelor acumulate in cadrul 4 ACE.

  4 ACE are un sistem de evaluare a rezultatelor angajatilor, cu criterii de bonusare a rezultatelor si penalizare a greselilor, din pachetele salariale facand parte nu numai salarii la nivelul sau chiar putin peste piata, ci si bonusuri, servicii medicale in clinici private, car allowence, excursii, etc. Acestea sunt insa acordate oamenilor care isi ating sau depasesc obiectivele, care sunt dedicati agentiei si clientilor acesteia, si nu celor care au pretentii nejustificate prin rezultate.

  Programul agentiei este de la 9:00 la 17:00 si sunt putine situatiile cand acest program este depasit.

  4 ACE este o agentie independenta, care nu a crescut pe spatele unei firme mama. 4 ACE s-a format prin munca angajatilor de valoare si prin respectul si recomandarile acordate de clientii acestora. Dar mai ales, printr-un management corect. Nici o firma cu un management prost nu are crestere constanta timp de 5 ani, o vizibilitate mare in piata si rezultate spectaculoase, apreciate de clientii sai.

  Si da, domnilor si doamnelor, 4 ACE este agentia mea. Elena Olteanu este unic asociat in firma. Faptul ca nu am insistat niciodata pentru asocierea numelui meu pentru a culege laurii rezultatelor agentiei, demonstreaza tocmai ca respect si promovez echipa agentiei.

  Daca are cineva ceva constructiv si real de adaugat, va stau la dispozitie oricand pentru o intalnire sau pentru comentarii. Contactele mele au fost intotdeauna publice:

  Elena Olteanu

  4 ACE-pr&publicity

  TOUCH THE MOMENT

  Str. Horatiu nr. 8 - 10

  Telefon/fax: +40 (0) 21 311 3003

  Mobil: +40 (0)726 660 669

  http://www.4ace.ro

• Părerea lu' Daniel Mihaiu din 3 iulie, 2008 @ 14:58

  Doamna Olteanu, nu mai are rost sa dati replici pentru ca nu mai are rost!!! Daca vedeam doar 2 - 3 comentarii de genul asta, poate ca ezitam intre a crede o versiune sau alta. Dar sunt PREA MULTE COMENTARII!! Vreo 30 de marturii impotriva uneia! Oricum 4 ACE e de pomina in ceea ce priveste felul in care si trateaza angajatii. Stia toata lumea inca de dinainte sa apara articolul si comentariile.

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 15:27

  Daniel, cum ar veni, “nu mai daţi replici, ca să vă înjurăm liniştit”! Păi nu e corect, eu zic fiecare să se joace frumos. Eu, de exemplu, nu ştiam despre aceste probleme, care există oricum în majoritatea companiilor mari şi mici. Aici însă apare un căţel în poveste, deci o nuanţă livrescă.

  Deci, să continuăm…

• Părerea lu' Un ziarist din 3 iulie, 2008 @ 16:05

  George,

  Acest, cum sa-l numesc, scandal a plecat de la 2 persoane care au fost date afara pe merit (crede-ma ca stiu ce vorbesc).
  S-au postat comentarii de pe acelasi IP, folosind nume fictive sau numele fostilor angajati si s-a pornit acest conflic aiurea, fara dovezi si fara pic de bun simt.

  Asta e traim in Romania….

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 16:12

  Bănuiam că acest conflict vine din frustrări personale. În fond, cam la fel e în cazul comentariilor studenţilor pe acest blog sau în alte părţi. Cei mulţumiţi rar comentează. Şi bănuiam şi povestea cu IP-urile, după cum am scris şi la Business Standard.

• Părerea lu' Oana Burghelea din 3 iulie, 2008 @ 16:43

  Minunat! Cred ca povestioara ar face un studiu de caz bun pentru lucrarea de licenta a unui student de la relatii publice:). Iar din categoria “Da’ cu cainele ce-ati avut?”, eu inca astept reactii de la Vier Pfoten si protectia animalelor. Cred ca sunt singurii care nu au comentat:)

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 16:46

  Oana, două precizări:
  - nu se mai cere lucrare de diplomă acum (pe principiul “dacă ştii cum te cheamă, îţi dăm diploma de licenţă”)
  - cîinele nu a avut de suferit decît emoţional, asta doar dacă ştie să citească pe bloguri

• Părerea lu' Marele Han din 3 iulie, 2008 @ 16:48

  George, nu iese fum fara foc. daca povestea angajatilor ar fi cusuta cu ata alba, atunci ar fi sarit cativa sa comenteze contra lor. dar singurele comentarii de gen sunt niste copy-paste-uri tip PR 1800 toamna: multa garara, 0 informatie. daca o ducea mintea pe domeniul asta ar fi stiut mai bine sa combata povestile astea.

  e al 5-lea blog pe care vad ac raspuns dat de madam Olteanu, fara pic de adaptare la discutiile alea. asta spune destule.

  PS: emil iosep nu te-a abordat inca? sau n-am vazut eu? :))

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 16:54

  Mare Han, nici nu am zis că nu e adevărat. În fond, singura agenţie care-mi trimite comunicate cu inadvertenţe în fişele tehnice ale produselor este 4ace, dar asta nu e vina şefei în mod direct. Mi se pare însă că, după euforia revoluţionară de la început, trebuie să judecăm şi la rece şi să admitem şi faptul că printre angajaţii nemulţumiţi e posibil să fie şi incompetenţi frustraţi.

  Iosep nu, dar cine e “Un ziarist”? Sper că nu unul care ieşea la ţigară cu şefa şi apoi o vorbea pe la colţuri, cu “curaj”! :-)

• Părerea lu' Adrian din 3 iulie, 2008 @ 17:51

  Uite ca ajung si eu pe blog si spun de ce nu au sarit cativa care sa spuna nimic…poate pentru ca statutul de angajat este in aceasta situatie unul ceva mai delicat, de vreme ce credibilitatea ta este in fata celor care citesc (cred eu) aproape nula. Ai primi inapoi comentarii de genul : “bine domnu lingau merci da stiu eu mai bine ce s-a intamplat decat sa aflu de la matale care esti pe statele de plata”. E surprinzator amestecul de frustrare si atac la persoana…pe care nimeni nu le poate nega.
  @Oana…da si eu cred ca ar iesi un studiu de caz tare frumos…de vreme ce avem multe elemente de networking, diseminarea mesajului si ha ha cate si mai cate din cartile alea groase despre campaniile in mediile non-convetionale:)

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 17:56

  Adrian, e o mică singură problemă: pe net oricine îşi poate lua orice identitate şi nimeni, în afară de autorităţi (într-o anumită măsură) nu poate verifica acea identitate. Pînă cînd vor apărea celebrele legi care ne vor obliga să purtăm cipuri, acest conflicte sunt o joacă. Nu am de unde şti că persoana de mai sus e Olteanu, la fel cum nu pot şti nici dacă cei care au publicat comentarii sunt sau au fost angajaţi la agenţia asta.

• Părerea lu' Adrian din 3 iulie, 2008 @ 18:03

  cu asta sunt perfect de acord …dar atunci cum iti poti legitima statutul de angajat care poate spune ceva din interior? Trebe nume prenume si CNP :))

• Părerea lu' Adrian din 3 iulie, 2008 @ 18:13

  mai mult, @Marele Han…daca te uiti pe subiectiv, atunci o sa vezi ca daca ii iei apararea Elenei Olteanu atunci intri automat la categoria aplaudaci (avem cu totii amintirea uniformelor din material sintetic care se incalzea si a poeziilor pentru carmaci) asa ca …lipsa de feedback e mai mult decat explicabila

• Părerea lu' George Hari din 3 iulie, 2008 @ 18:23

  Adrian, aia cu CNP-ul e la tribunal, cînd o fi cazul. Pe net, nu există, cel puţin pentru începători.

• Părerea lu' Marele Han din 4 iulie, 2008 @ 0:50

  Adrian, un om care are taria opiniilor isi va baga picioarele in ce cred altii si-si va mentine punctul de vedere. cel putin asa fac eu.

  daca intr-adevar ar fi o firma Ok ca relatie sef-angajat, nu cred ca se turna atata ingrasamant natural in comentarii. nu zic, or fi si uscaturi, dar prea sunt multe :)

• Părerea lu' Alex din 12 mai, 2009 @ 15:57

  Draga domnule ziarist, cred ca diferenta de clasa intre angajatii 4ACE si dumneavoastra (Clanul Olteanu) este clar diferita. Acesti copii (si numai analizand limbajul folosit in commenturi) sunt net superiori. Atat in exprimare cat si in modul in care au pus problema.
  Ati reusit prin aceste comenturi total nedemne de un Manager de Operatiuni la Flamingo (Adrian Olteanu) si o doamna de PR ( Elena Olteanu) sa va creati o imagine de fiare disperate carora le-a ajuns cutitul la os.
  Se pare ca acesti copii au avut dreptate, caci intr-adevar ati dat dovada de lipsa totala de etica si diplomatie! Ati postat o pozitie a companiei de toata RUSINEA! Ati dat in angajati in permanenta printr-un limbaj de mahala… RUSINE!

• Părerea lu' Maria din 30 octombrie, 2009 @ 15:00

  Dragilor, nu conteaza ca Elena Olteanu are Volvo, ca pleaca in vacante nu stiu pe unde, ca e copil de securist si nici alte minunatii care s-au mai scris pe aici. Nu astea sunt problemele. Toate aceste lucruri nu ar conta absolut deloc daca ea ar fi un bun manager, un bun profesionist, o persoana corecta, integra, care isi respecta angajatii si isi face treaba bine.
  Dar, din pacate, Elena nu este deloc asa. Nu are pic de experienta in PR, nu stie/ intelege niste principii de baza ale comunicarii si ii face cu ou si cu otet pe bietii angajati (studenti sau nu, proaspat absolventi sau nu) care indraznesc sa o ”corecteze” - chiar daca acestia stiu in general mult mai multe decat ea. Teoretic, atunci cand nu te pricepi la ceva, ar trebui sa te dai deoparte si sa-i lasi pe altii, care stiu ceva mai bine, sa-si faca treaba. Insa ea nu gandeste asa…
  Sfatul meu este sa nu va duceti la 4 ACE, oricat de disperati sau de dornici de a invata/ capata experienta ati fi. Pentru ca, pur si simplu, nu aveti DE LA CINE sa invatati. Asta-i adevarul. Nu veti gasi niciun profesionist; oamenii aia fac totul dupa ureche, pe principiul ”las-o, ba, ca merge si-asa”. Nu zic ca in alta parte e mai bine, dar cu siguranta veti gasi oameni cu mai mult bun simt si cu o pregatire ceva mai buna, care sunt dispusi sa invete cum se face PR-ul la un nivel mai ridicat, nu la nivel de mahala cum il face dna Olteanu.

• Părerea lu' Mihaela din 16 noiembrie, 2009 @ 0:33

  Intr-adevar, Maria, nu conteaza cine sunt/ au fost parintii Elenei, sau pe unde merge ea in vacanta.

  Eu am lucrat la 4ace vreo 8-9 luni (se pare ca am depasit media de 3, am fost mai stoica, sau de-a dreptul masochista…) si pot sa spun ca au existat si puncte pozitive: am avut destule de invatat, iar relatia pe care am avut-o cu clientii agentiei a fost foarte buna (de altfel, desi a trecut ceva vreme de atunci, sunt inca prietena cu multi dintre ei).

  Insa, lista de good points se termina aici, din punctul meu de vedere, iar lista de bad points e muuuult, mult mai lunga. Elena are o atitudine dictatoriala, isi conduce agentia ca si cum ar fi stapan de sclavi, iar nu un manager de companie moderna, in secolul XXI. Poate si din cauza ca este agentia ei, cum tot repeta, si a ajuns la o varsta destul de frageda “general manager”.

  Elena nu este o persoana proasta sau lipsita de idei, ba chiar poate fi foarte placuta cand vrea. Problema este ca ii lipsesc cu desavarsire competentele manageriale, cat si latura umana. Ea isi doreste doar sa faca profit, nu conteaza cum, chiar si calcand pe cadavre. Pentru orice companie e absolut normal si logic sa-si doreasca profit, si cat mai mare, dar asta nu cu orice pret.

  Pe langa asta, Elena are probleme grave de comportament, de personalitate si de caracter. Cat am stat acolo, am auzit foarte des tipete, urlete, istericale, injuraturi dintre cele mai “birjaresti”, insulte, atacuri la persoana, promisiuni neacoperite, minciuni etc. Consider astfel de manifestari lipsite de orice profesionalism (putin spus!) intolerabile in orice mediu de lucru, si cu atat mai mult cu cat este vorba despre oameni de comunicare! De asemenea, ni s-au tot promis diverse bonusuri pentru performante, bonusuri pe care nu le-am primit niciodata. Nici nu se punea problema sa se plateasca orele suplimentare, desi acestea erau foarte multe. Salariile se plateau de foarte multe ori cu intarziere (bineinteles ca in cartea de munca se trecea salariul minim; oricum el era foarte mic). Cumparam ziare si reviste pe banii nostri (intr-o agentie de PR, va reamintesc!), pe care nu ii mai recuperam apoi (Eena “uita” sistematic de ei…). Deci nici vorba de toate incentivele pe care le mentioneaza Elena acum! Cand ea era nervoasa (ceea ce se intampla extrem de des), nici macar nu aveam voie sa radem la birou (desi poate trecusem de mult de sfarsitul teoretic al programului de lucru), eram adunati intr-o incapere cu totii si insultati in fel si chip pentru orice lucru care o nemultumea (inclusiv pentru crima de a rade, cum va spuneam!). Eram terorizati cu tot felul de rapoarte inutile in fiecare zi, eram obligati sa sunam jurnalistii chiar si cand nu aveam nimic sa le comunicam, sau sa ii bombardam cu diverse informatii, stiind foarte bine ca nu ii intereseaza (va dati seama in ce ipostaze penibile ne gaseam).

  Toate acestea m-au convins ca Elena are probleme psihologice destul de grave, si cred sincer ca nu si le poate rezolva decat cu ajutorul unei terapii sustinute si indelungate. Dar asta deja nu mai este problema mea. Ma bucur ca am parasit aceasta agentie la timp, inainte sa imi afecteze sanatatea - in ultima perioada petrecuta acolo aveam stari de rau fizic seara si dimineata, cand trebuia sa plec la birou. Mi-am dat seama atunci ca somatizez, ca raspuns la “managementul prin teroare si isterie” practicat la 4ace, si atunci am decis sa plec. Si bine am facut!

  Acum lucrez intr-o mare companie multinationala, si am de-a face cu multe agentii, mai mari si mai mici. Cu toate am o relatie foarte buna. Ca si client, nu as putea sa lucrez cu 4ace, pentru ca stiu prea bine cum se petrec lucrurile acolo.

  Am scris acest roman pentru tinerii care isi doresc o cariera in PR si sunt avizi sa capete cat mai repede competente si experienta. Dragilor, va inteleg perfect, dar, ca si Maria, va recomand cu toata caldura sa nu va apropiati de 4ace, in loc de echipa si profesionalism veti gasi acolo lipsa de respect, lipsa de caracter, isterie, promisiuni neonorate si lista poate continua la nesfarsit. In plus, sanatatea (fizica si psihica) este cea mai importanta, si nu are sens sa va consumati energia si neuronii cu o persoana care, asa cum va spuneam, are probleme grave, pe care nu stiu daca si le va constientiza/asuma/trata vreodata. Succes si be safe, keep out of 4ace!

• Părerea lu' Mihaela din 16 noiembrie, 2009 @ 0:44

  P.S.: daca tot am ajuns aici, nu pot sa nu remarc aceasta… “criza a femeii-manager” in companiile din Romania. Ma intristeaza sa vad cum diverse femei ajunse in pozitii de top adopta un stil managerial bazat pe agresivitate, pe amenintari, pe isterii, pe teroare, pe standarde foarte inalte, dar aplicate in mod selectiv (adica intotdeauna altora, si nu lor insele) etc. Pretind profesionalism si ofera isterie. Pretind respect si ofera atacuri la persoana. Pretind onestitate si ofera promisiuni pe care nu le respecta niciodata. Pretind transparenta si ofera manipulare. Pretind asumarea greselilor, dar ele gasesc tapi ispasitori. Etc. etc. etc.

  Exista o cultura a femeii-manager aici, in Romania, care nu ne face deloc cinste. Pe mine lucrul asta ma doare, cu atat mai mult cu cat sunt o feminista convinsa.

• Părerea lu' radu din 23 noiembrie, 2009 @ 21:28

  O mare familie de hoti . Elena a lucrat in Flamingo ca sefa de personal . Mihai fratele ei tot in Flamingo ca sef de logistica , acum a ramas in Flamingo Adrian Olteanu director al CA . Toate astea nu va spun nimic ? Poate ca sistemul dictatorial din Flamingo i-a invatat asa dar ar trebui sa-si mai schimbe si ei mentalitatile si sa profite mai putin de acces la putere . Bine le spune Alex “CLANUL OLTEANU ” . Un clan de hoti . Rusine

• Părerea lu' Cristina din 13 aprilie, 2010 @ 20:19

  Vazusem de mult “scadalul” asta cibernetic si sincer m-am bucurat - era nevoie de o luare de atitudine publica.

  Nu am comentat pe net si nici nu m-am “angajat” in vartej, pentru ca eu i-am zis Elenei ce am avut de zis atunci cand am plecat de acolo.

  Am fost si eu angajata la 4 Ace, pe vremea cand tocmai iesisem din facultatea de profil si incercam sa intru in bransa. Aplicasem pentru un alt post, dar am ajuns la receptie. Am acceptat, in speranta ca voi avea, macar, ce invata.

  Ce am observat (nu am stat acolo mult timp - cred ca maxim 3 luni) este ca nu prea au tangenta cu dogma de PR. Observasem, in documentele oficiale, ca fac niste greseli de dogma de neiertat. Cand am incercat sa corectez, am fost pusa la zid (desi mi s-a dat dreptate) si putin timp dupa aceea am inceput sa nu mai am zile buna in respectiva “firma”.

  “Sefa” si-a aratat adevarata fata, devenind de o nesimtire crunta: am inceput sa fiu trimisa dupa tigari, bomboane/ciocolata la magazinul de la colt. Eram trimisa sa platesc ipoteca sotului “dansei” la banca si sa umblu sa-i fac posta si sa rezolv problemele financiare. Asta in conditiile in care eram angajata sa stau permanent la receptie si in nici un caz pe un post de asistent personal. Ca sa nu mai spun ca eram nevoita sa-i suport toanele cand era nervoasa si urla, la fel cum eram nevoita sa suport latraturile cainelui.

  Asa ca daca doamna Elena ofera lamuriri in privat in legatura cu kilogramele dansei, va pot oferi eu unele relevante si, basca, publice: se imbuiba cu bomboane si ciocolata, dar ii era lene sa se miste sa si le procure de una singura de la magazinul din colt. Ca daca stai sa te gandesti…de ce sa te “chinui” sa depui acest efort supraomenesc, cand poti sa trimiti receptionista dupa mancare si sa vegetezi pe scaun in tot timpul asta, cu fundul umflat de grasime? Si asa elucidam si misterul asta:)

  Am plecat de la 4ACE cu mare tam-tam: ma trimisese la posta pentru a doua oara sa rezolv niste probleme de natura economica cu care eu nu aveam nici o legatura. Sederea la posta se prelungise, ma trimisese si la dracu-n praznic prin Rahova, spunandu-mi ca-mi plateste RATB-ul.

  Intr-un final, stand la posta si peste program, am ajuns un pachet de nervi in ziua aia.

  M-am intors, i-am facut un scandal monstru de fata cu toti angajatii de nu a mai miscat in front. Ma amenintase ea cu nu stiu ce comisie de pedepsire, dar am apelat la prietenul meu din vremea aceea care era jandarm si nu a mai indraznit sa mai abereze.

  Peste cativa ani am si parasit tara, angajandu-ma intr-o companie multinationala, unde-mi sunt recunoscute meritele si unde sunt tratata ca un adevarat angajat de profil. Nu ma voi intoarce in Romania.

  Cred ca refularea de pe net a angajatilor vine in urma faptului ca nu au indraznit s-o infrunte cum se cuvine personal.

  Salut totusi initiativa, pentru ca tinerii absolventi/candidati sa poata cauta si aplica pentru un job in aceasta “firma” in cunostinta de cauza.

• Părerea lu' Vivi din 22 august, 2010 @ 9:33

  Oau, acest scandal, inceput in 2008, cred, inca mai face valuri… Ce pacat ca nu am aflat la timp, am si eu cate ceva de spus despre “managementul” practicat la 4 ace. Bineinteles, sunt pe aceeasi lungime de unda cu restul fostilor angajati care au cunoscut teroarea din asa-zisa agentie de PR. Eu am fost cumva apreciata de Elena, pana in momentul cand i-am spus ca nu mi se pare normal sa tipe si sa injure la birou. De-atunci a inceput cosmarul… Dupa vreo 2-3 luni am si fost data afara, mi s-a gasit un motiv, asta dupa ce trecusem, in acele 2-3 luni, prin cea mai ingrozitoare perioada din viata mea profesionala. Ajunsesem si eu sa cred ceea ce-mi repeta Elena zilnic, ca nu sunt in stare de nimic, ca nu am nicio sansa de a avea o cariera in domeniu etc. Exact cum spunea si cineva mai sus, deja incepusem sa am si probleme de sanatate (rau fizic, nu mai vorbesc de partea emotionala; de altfel am facut si psihoterapie). De atunci ma tot mir ce m-a tinut acolo in conditiile acelea. Oricum, faptul ca am fost concediata a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla, cine stie cum ajungeam daca as fi ramas acolo…
  Sa va mai spun ca munca mea era apreciata de clienti, cu ziaristii iarasi am avut o relatie excelenta (cu unii dintre ei lucrez si astazi). A propos, unul dintre lucrurile care mi s-au parut aberante la 4tzepe era faptul ca trebuia sa stresam jurnalistii cu tot felul de tampenii care nu ii interesau, ni se spunea sa-i sunam chiar daca nu aveam nimic de comunicat, macar sa-i sunam zilnic sa-i intrebam de sanatate (?!?!?!?!). Sau sa le comunicam marea stire despre cat a crescut profitul 4tzepe si idieta in ultima saptamana. Absolut jenant, te simti ca ultimul om cand comunici astfel de informatii, stiind foarte bine ca nu intereseaza pe nimeni.
  In fine, crizele de isterie, injuraturile, jignirile, sedintele disciplinare si amenintarile erau la ordinea zilei. La fel ca si cei doi catei care faceau parte din colectiv (bichonul Elenei si chow-chow-ul Evelinei, cealalta “doamna” care salasluia in sediu, si care urma aceleasi principii de management invatate probabil la scoala de politruci). Mie imi plac mult cainii, dar totusi, parca era prea mult (mai ales ca unul dintrei catei mirosea, saracul, de ne muta nasurile; bineinteles ca nu era vina lui, dar noi ce vina aveam?!).
  Alte amintiri “placute” cu care am ramas din acea perioada: rapoartele de activitate din jumatate in jumatate de ora, cumparaturi pe banii nostri, pe care nu ii primeam inapoi, bonusuri promise si niciodata primite (nu inteleg de ce mai promitea), probleme personale rezolvate cu ajutorul angajatilor, ore suplimentare cu duiumul (inclusiv in week-end) - mi se pare chiar amuzant cum Elena pretinde ca programul oficial era rareori depasit. Eu nu am plecat niciodata la 5 cat am lucrat acolo, nici macar la 6.
  In tot acest timp, vad ca “strategia” abordata de magnificul “management” de la 4tzepe inseamna a face copy/paste cu acelasi text rasuflat si plin de minciuni (dintre care unele de-a dreptul puerile), spus pe diferite voci (iarasi mi se pare amuzant cel care spune “nu o cunosc pe Elena si nici nu stiu ce se intampla la 4ace”, dupa care urmeaza o intreaga poveste despre cat de incompetenti sunt angajatii si ce bun manager e Elena; pai cunoaste sau nu situatia?!). Daca as fi clientul acestei minuni de agentii, toate aceste lucruri m-ar pune serios pe ganduri. A propos, am intrat pe site-ul agentiei, si apar in portofoliu clienti care nici nu mai exista (companii care s-au desfiintat, au fost preluate etc.), ar trebui facuta o reactualizare.
  Pentru mine 4tzepe a fost un fel de “orice sut in fund e un pas inainte”. Desi Elena ma convinsese ca sansele mele de a continua in domeniu sunt nule, iata ca de cativa ani ani fac PR (sau, mai bine spus, comunicare) pentru una dintre cele mai mari companii din Romania, aflata in top 3 dupa cifra de afaceri.
  Nu neg ca am avut de invatat la 4tzepe, si ca mi s-a acordat o sansa, dar pretul a fost mult prea mare, de aceea ii sfatuiesc pe toti cei cauta un job in domeniu sa se fereasca de aceasta “agentie de apartament”, unde vor fi supusi permanent hachitelor “patroanei”. Acolo domnesc minciuna, lipsa de respect, necinstea, isteria, si problemele psihice, din pacate. Acelasi sfat si pentru cei interesati de Magnetique Marketing (daca mai exista), compania condusa de amica Elenei, Eveline Fabritius, este acelasi stil de management, aceeasi lipsa de respect, aceeasi lipsa de onestitate… nu vreau sa mai intru in detalii despre tot ce am vazut/ auzit cat am lucrat acolo, dar va sfatuiesc sa evitati aceste “companii”, si pe “patroanele” lor.

Feed RSS pentru părerile la acest articol. Link pentru trackback

Spune-ţi părerea