A trecut şi minunăţia de concert, dar n-am apucat să scriu de atunci. Există un quelque chose la Dolores O’Riordan şi nu poate fi decît vocea interesantă, aproape extraterestră. Daţi-i un microfon (preferabil fără fir), o vestimentaţie pe care aş numi-o glow grunge, nişte apă şi vreo 90 de minute şi restul face ea.
Să simţi că eşti mai aproape de Cupa Mondială la Rugby. Să joci cu Tunisia şi să vezi la final pe tabelă 56 – 13 pentru tine. Să auzi suporteri pe tot stadionul, cît de mic ţi-ar părea el. Să fii alături de prieteni, de cunoscuţi. Să fii la Buzău şi echipa României să cîştige şi să se apropie de Noua Zeelandă mai mult. [nggallery id=25] Nu să-ţi doreşti, ci să priveşti. Şi să mai aplauzi, să mai ţipi pentru ei, să fluturi steagul, să-i susţii. Unele lucruri merită.
Dacă vrei să-ţi iei viaţa, e suficient să te uiţi la televizor şi să citeşti ziarele. În România, evident, où tout est pris à la légère . Substanţa Ai auzit că soda caustică ar funcţiona. Alţii spun că au încercat cu muuulte pastile şi muuultă băutură. Unii cică să dai cu spray de gîndaci prin mîncare, în loc de condimente. În fine, o mie de case şi tot atîtea păreri. Dar televiziunea îţi vine cu reţeta simplă şi eficientă: stimate domn, ia acest pesticid (uite aici o poză cu cutia, ca să nu te încurci), în cantitatea asta şi diluează-l. […]