Cînd Bogdan Antohe a cîștigat concursul organizat pe Facebook de Trupa Atelier, nu mă gîndeam că voi merge în locul lui la revelionul organizat la Hotel Phoenicia. Culmea, a fost tras la sorți de Vlad Dulea și a avut noroc!
Pentru că el n-a mai putut merge și pentru că invitația de două persoane era transferabilă, mi-am luat jumătatea mai bună de o aripă și m-am prezentat la locul faptei, frumos îmbrăcat și simpatic parfumat.
Nu pot spune că aceea este lumea noastră, dar ne-am simțit bine și chiar ne-am distrat în stil româno-libanez. Adevărul este că are și spectacolul rolul lui, cînd știi că ai de mîncat vreo trei feluri de mîncare! Au fost preparate libaneze, care-mi plac foarte mult și pe care le voi lua în considerare cînd voi mai găti. Băutură la discreție.
Show-ul a constat în muzică live românească, latino, arabă. Pînă au intrat în scenă cei de la Atelier, cu cover-urile anilor 80 și 90. Deh, fiind eu mai în vîrstă, mi-au plăcut, iar oamenii din trupă chiar cîntă bine și știu să facă lumea să danseze.
Au fost artificii serioase la miezul nopții, cînd era un frig de-ți îngheța paharul de șampanie în mînă.
Cît despre libanezi, eu credeam două lucruri despre ei:
- că nu beau alcool
- că sunt stilați
Dar sticlele de whisky de la capătul meselor lor mi-a distrus primul mit. Al doilea s-a destrămat cînd s-au suit pe scaune pentru a dansa. Ba chiar o doamnă stilată cu rochia crăpată încerca și masa cu piciorul, dar a ponderat-o domnul de lîngă.
Faza amuzantă a dimineții de 1 ianuarie a fost cea în care un stilat domn arab în vîrstă a cerut chelnerului două sticle de vin și una de vodcă, pentru a le lua la pachet. Chelnerul a fost puțin ofensat cînd i s-a cerut și o sacoșă și a dispărut discret.
Cred că am fost singurii care au plecat de la Phoenicia pe jos. Era și păcat însă să aruncăm banii pe taxiul cu preț de sărbătoare, cînd era o zi atît de frumoasă. Ne-a salvat metroul.
Un revelion low-cost (de fapt, chiar no-cost) care ne-a plăcut foarte mult, mai ales că n-am mai fost niciodată la o petrecere organizată la restaurant în noaptea de 31 decembrie. Mulțam, Bogdan și Atelier!
Hai, mai George, nu fi si tu… Stilati nu inseamna neaparat ca nu cinta si danseaza pe mese, nu?
Oricum, se pare ca te-ai simtit ok… Te invidiez partial.
Ei, ziceam și eu… Dacă ai mulți bani și afaceri nu investești în educație? Oricum, a fost frumos că arabii dansau pe toate stilurile de muzică, pe cînd românii erau selectivi (pentru că românii sunt deștepți, se știe).
Imi place schimbarea de pe blog :)