Tataia

Îl chema Ion Ion, ce vreți mai românesc de atît? Ghici care-i era prenumele și care numele :-) Un bărbat mic de înălțime și slab, dar energic și hotărît. Se îmbrăca mereu gros, ca în război. Îi plăcea să aibă totul securizat: pantalonul prins cu ac de siguranță cînd mergea cu bicicleta, coasa și secera bine strînse de căruțul cu care urma sa transporte porumbul sau fasolea, sacoșa de rafie cu de-ale gurii bine strînsă la gît.

Își începea ziua de muncă pe la 5 dimineața. Hrănea animalele din curte, își prăjea o bucată de carne și dădea pe gît o țuică. Își umplea buzunarele cu covrigi și cîrnați de Pleșcoi, pentru că ziua de muncă era lungă. Se întorcea de la cîmp seara tîrziu, dar ziua nu se încheia atunci. Din nou pe la animale, prin curte…

În casă, îi plăcea să se uite la televizor dacă era ceva interesant. Îi plăceau Tezaur folcloric, teatrul pentru televiziune, uneori jurnalele de știri. Televizorul era somniferul lui natural.

Pe bicicletele lui am învățat eu singur să pedalez. Pegasul și Tohanul îmi erau prietene, le reparam și le ajustam zilnic. Tohanul era bicicleta de mers pe distanțe lungi, Pegasul era pentru toate zilele, de aia se mai supăra uneori cînd încurcam bicicletele.

Rîdea rar, dar îi plăcea să aibă mulți oameni în jur de Sf. Ion sau de alte sărbători. Punea pe masă mîncare și băutură făcute de el și de mamaia și eu puneam muzică populară la pick-up. Maria Dragomiroiu era preferata lui, dar își amintea și de momentul cînd Irina Loghin și Benone Sinulescu opriseră la crama unde lucra el, pentru a se aproviziona.

De Sf. Ion, prima grijă era să meargă la biserică foarte de dimineață. Era un fel de dascăl voluntar și preotul se baza pe el. De aia am apucat eu de multe ori să bat toaca și să trag clopotele alături de el. Apoi, acasă, primea oaspeții. Cheful dura pînă seara și era mulțumit că i-au trecut mulți pragul de ziua lui onomastică.

Tataia era peste tot și le făcea pe toate. Ne bazam cu toții pe el și mai ales mamaia care a suferit foarte mult după ce el a murit. Dar bănuiesc că asta e povestea tuturor tatailor de pe lumea asta, nu-i așa?