Eu nu prea cîştig la concursuri. Poate şi pentru că nu particip, cine ştie… Dar m-am bucurat că am primit ca premiu o licenţă BitDefender Internet Security pe 2010 pentru doi utilizatori, în cadrul concursului Geeky Love. Competiţia a constat în a trimite un mesaj interesant de iubire prin Twitter.

Eram în metrou (de aici şi lipsa diacriticelor, pentru că scriam de pe telefon) şi am scos următoarea creaţie:

De Dragobete azi, PC-ul n-are haz. Iubito, infecteaza-ma duios / Eu imi voi lasa cu drag antivirusul jos. #GeekyLove

Am ratat excursia la Roma, cîştigată cu acest mesaj al lui tvdece:

Draga, daca esti prea obosit in seara asta iti administrez eu conturile de twitter si facebook. Sigur ca da, si alea de job! ! #GeekyLove

M-a amuzat să citesc şi celelalte mesaje şi iată-le şi aici:

retitokou: #GeekyLove Nu credeam ca o sa iubesc ceva mai mult ca pe Linux… :P Citeşte mai departe »

Două seri la rînd am fost la Atheneul Român, respectiv Teatrul Naţional de Operetă, la două spectacole de genuri diferite. Evident, sunt multe deosebiri între un concert simfonic şi o operetă. Dar oare e necesar să ridicăm sprîncenele a dispreţ în faţa celor care agreează un anumit gen muzical şi nu pe cel agreat de noi?

Nu sunt unul din ăia care au preferinţe muzicale ce exclud anumite genuri. Îmi plac anumite stiluri dar în nici un caz nu dispreţuiesc muzica ascultată de alţii. Am mers cu plăcere la concertul simfonic din 12 februarie, dar şi la “Silvia” din 13 februarie la Operetă. Aş merge tot cu plăcere la The Cranberries şi m-am bucurat că am ajuns la Budapesta la REM. Citeşte mai departe »

Aveam 8 ani în 1984 şi eram în vacanţa de iarnă la bunici. Ningea aproape non-stop şi zăpada picată nu mai avea timp să se topească pînă cînd se aşeza următoarea.

A fost cea mai lungă vacanţă de iarnă a mea, pentru că s-a prelungit cu vreo 3 săptămîni. S-a anunţat că se închid şcolile pentru cîteva zile şi s-a tot prelungit închiderea.

Lunga mea iarnă la ţară

Stăteam aproape toată ziua în casă. Eram în clasa a doua, deci ştiam să citesc şi mă ocupam cu scrisul caligrafic. Bunicii ieşeau prin curte numai pentru a se îngriji de animale şi pentru a aproviziona sobele cu rumeguş şi lemne. Focul cu rumeguş era bun, pentru că umpleai soba (rumeguşul se tasa bine) de cu seara şi focul mocnea pînă dimineaţa. Imediat ce se stingea se făcea însă repede frig la loc. Cealaltă sobă funcţiona cu lemne şi era folosită cît ne uitam la televizor, la programul de două ore seara plus programul de după-amiaza de duminica (mai ţineţi minte, sîmbăta era zi lucrătoare).

Într-o dimineaţă, m-am trezit nas în nas cu un miel. Născuse o oaie şi bunica s-a simţit nevoită să-mi prezinte mielul încă de la trezire. Oaia, mielul şi parcă şi o capră au fost aduse mai aproape de căldură, într-o cameră ce funcţiona ca bucătărie de vară.

Sinestezie la gura sobei

Amintirile cele mai frumoase se leagă de o atmosferă anume: bunica făcînd mămăligă pe sobă (şi eu aşteptînd să mănînc terci), pisica pitită după cuptor în ciuda căldurii foarte ridicate, radioul deschis la “O melodie pentru fiecare” şi cîinele lătrînd la vreun trecător. Îmi mai amintesc de jumările prăjite, de ciorbele devorate după ce mă întorceam înmuiat de zăpadă de afară, de vinul fiert (gustam şi eu puţin, deh) şi de pisicile cerşetoare care se frecau de picioarele tale pînă scăpai pe jos o bucată de carne.

În fiecare dimineaţă, bunicul împingea cu greu uşa, pentru a degaja puţin zăpada, şi începea să dea la lopată pentru a crea un tunel. Era chiar un tunel, zăpada ajungea pînă la acoperiş. Atunci cînd ieşeam prin curte, urcam uneori pe acoperiş fără mare efort, folosind peretele de zăpadă întărită. Aveam norocul să am în spatele curţii o rampă de reparaţii ale camioanelor de la un IAS, aşa că sania era o distracţie comodă (mai puţin urcuşurile pe care le făceam manual, în lipsa telescaunului).

Am căutat pe Web mărturii ale altor semeni despre iarna lui 1984. Citeşte mai departe »

Mi-a rămas în minte ce ne-a spus Iana Matei la un training la CJI despre reflectarea în presă a sănătăţii mintale: focalizaţi-vă pe agresor în articolele voastre, nu pe victimă!

Cu alte cuvinte, victima nu are nevoie de stigmatizarea la care e supusă prin dezvăluirea identităţii ei în presă, în timp ce agresorul se bucură bine-mersi de binefacerile sistemului juridic care-l consideră nevinovat pînă la proba contrarie.

Atitudinea cred că poate fi extrapolată la comportamentul românilor. Dar mai întîi cîteva schiţe de viaţă. Citeşte mai departe »

Găsită la: Budapesta, tîrgul de Crăciun din Vörösmarty Ter, Budapesta

Simple imagini de colecţie readuse în actualitate de diverse companii care se ocupă cu exploatarea nostalgiei. Bicicleta în diverse ipostaze - de la reclame la ciocolată promoţională pînă la Aventurile lui Tintin (mai precis, Le lotus bleu).

Le înfăţişez aici, spre admirarea voastră şi pentru memoria viitoare.  Citeşte mai departe »

Motto

“Eu mi-aş dori să trăiesc măcar o zi în comunism.”

Student în anul I la FJSC

Avem acum la dispoziţie informaţia oriunde ne-am afla şi cred că tinerii ştiu să folosească noile media în scopuri care nu ţin numai de divertisment. Numeroasele articole şi emisiuni TV despre evenimentele din decembrie 1989 au dus la o anumită creştere a nivelului de educaţie al tinerilor de 20-22 de ani despre ce s-a întîmplat atunci.

Împreună cu Brăduţ, i-am rugat pe studenţii din anul I de la FJSC să ne spună cu ce asociază decembrie 1989 şi ce cred despre comunism. Brăduţ a scris un articol pe această temă pentru Presa.nu, iar eu reproduc aici cîteva citate din foile completate de studenţi. Citeşte mai departe »

Lungi îmi erau nopţile în timpul revoluţiei transmise în direct la televizor… Pentru că TVR trebuia să menţină emisia nonstop, umpleau programul cu filme, muzică, desene animate, documentare etc. Între două transmisiuni cu Ilici cu celebra bască şi Petre Roman cu celebrul pulovăr, eu am văzut atunci la televizor minuni comparativ cu ce se dădea în cele două ore de emisie comunistă.

Îmi amintesc clar unele lucruri văzute atunci:

• Filmul E.T. Un SF adevărat, care-mi completa imaginea pe care mi-o făcusem în minte despre filmul SF american. O poveste care te făcea să crezi că acea revoluţie este doar o luptă între diverşi balauri. Deh, minte de copil de 13 ani…
• Clipuri cu Michael Jackson. Mai auzisem eu de băiatul ăsta, mai zărisem nişte secvenţe din concerte şi clipuri la Album duminical, dar în acele nopţi ale lui decembrie 1989 am văzut pentru prima oară în întregime Thriller, Smooth Criminal şi Moonwalker.

Citeşte mai departe »