Îmi făceam temele la lumina unui bec alimentat de o baterie de mașină (la oraș) sau la cea a lumînării sau a lămpii cu gaz (la țară). La cea de la bec mai era cum mai era, dar la lumina de la țară (în vacanțe) era cam derutant. Cînd venea curentul, descopeream pe caiet altceva decît intenționasem.

Făceam jocuri și jucării din orice materiale găseam prin casă. În afară de tradiționalul robot din pachete goale de țigări și cornete de hîrtie suflate, mai găseam diverse scheme de realizare a unor gadget-uri complexe. Unul dintre ele a fost labirintul electric.

Aveam vreo patru ani și m-au dus să văd viitorul apartament. Părinții contractaseră apartamentul de la etajul 5 al unui bloc de pe Str. Unirii din Buzău și voiau să-l vedem cu toții.

R-ul venea de la Recuperare, recondiționare, refolosire. Ecologia nu avea nimic de-a face cu practica asta. Regimul comunist spunea că totul trebuie refolosit, că nu e bine să irosim resursele țării. Așa că, la școală, eram obligați să aducem un număr de kilograme de hîrtie “la maculatură”. Eram preocupat zilnic de treaba asta, vă jur! [...]