ACTUALIZĂRI

• Am cules fotografiile înscrise în contul meu de la Flickr. Cele care sunt găzduite tot la Flickr sunt într-o galerie specială, celelalte într-un set creat de mine.
• Coincidenţă: şi Cabral a lansat un concurs similar, premiul fiind un abonament pe un an la revista Photo Magazine. Termen-limită: 15 martie.

Nu gratis, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre! Scriind articolul despre iarna grea din 1984, m-am gîndit să iniţiez un mic concurs foto avînd ca temă iarna 2009 în Romania.

Voi alege cea mai bună fotografie înscrisă în concurs şi voi oferi cîştigătorului un cod care îi va da dreptul de folosire a utilităţilor Flickr Pro timp de un an. Dacă are deja un cont Pro, cîştigătorul va putea să-i prelungească valabilitatea cu un an. Citeşte mai departe »

Aveam 8 ani în 1984 şi eram în vacanţa de iarnă la bunici. Ningea aproape non-stop şi zăpada picată nu mai avea timp să se topească pînă cînd se aşeza următoarea.

A fost cea mai lungă vacanţă de iarnă a mea, pentru că s-a prelungit cu vreo 3 săptămîni. S-a anunţat că se închid şcolile pentru cîteva zile şi s-a tot prelungit închiderea.

Lunga mea iarnă la ţară

Stăteam aproape toată ziua în casă. Eram în clasa a doua, deci ştiam să citesc şi mă ocupam cu scrisul caligrafic. Bunicii ieşeau prin curte numai pentru a se îngriji de animale şi pentru a aproviziona sobele cu rumeguş şi lemne. Focul cu rumeguş era bun, pentru că umpleai soba (rumeguşul se tasa bine) de cu seara şi focul mocnea pînă dimineaţa. Imediat ce se stingea se făcea însă repede frig la loc. Cealaltă sobă funcţiona cu lemne şi era folosită cît ne uitam la televizor, la programul de două ore seara plus programul de după-amiaza de duminica (mai ţineţi minte, sîmbăta era zi lucrătoare).

Într-o dimineaţă, m-am trezit nas în nas cu un miel. Născuse o oaie şi bunica s-a simţit nevoită să-mi prezinte mielul încă de la trezire. Oaia, mielul şi parcă şi o capră au fost aduse mai aproape de căldură, într-o cameră ce funcţiona ca bucătărie de vară.

Sinestezie la gura sobei

Amintirile cele mai frumoase se leagă de o atmosferă anume: bunica făcînd mămăligă pe sobă (şi eu aşteptînd să mănînc terci), pisica pitită după cuptor în ciuda căldurii foarte ridicate, radioul deschis la “O melodie pentru fiecare” şi cîinele lătrînd la vreun trecător. Îmi mai amintesc de jumările prăjite, de ciorbele devorate după ce mă întorceam înmuiat de zăpadă de afară, de vinul fiert (gustam şi eu puţin, deh) şi de pisicile cerşetoare care se frecau de picioarele tale pînă scăpai pe jos o bucată de carne.

În fiecare dimineaţă, bunicul împingea cu greu uşa, pentru a degaja puţin zăpada, şi începea să dea la lopată pentru a crea un tunel. Era chiar un tunel, zăpada ajungea pînă la acoperiş. Atunci cînd ieşeam prin curte, urcam uneori pe acoperiş fără mare efort, folosind peretele de zăpadă întărită. Aveam norocul să am în spatele curţii o rampă de reparaţii ale camioanelor de la un IAS, aşa că sania era o distracţie comodă (mai puţin urcuşurile pe care le făceam manual, în lipsa telescaunului).

Am căutat pe Web mărturii ale altor semeni despre iarna lui 1984. Citeşte mai departe »

Mai ţineţi minte misterioasa bicicletă de la Leu pe care am discutat-o de curînd? Ei bine, ea a revenit acum 4 zile. Nu erau ore, nu erau tutorate la ID, ceea ce mă face să cred că proprietarul (sau proprietara) lucrează undeva în clădire.

Dacă o prind data viitoare, îi las un bilet cu rugămintea să mă contacteze. Chiar nu mai pot trăi aşa, ştiind că un biciclist sau o biciclistă curajos/oasă nu ţine cont de vreme şi se deplasează aproape zilnic pe două roţi în acest, hai să-i zicem, oraş!

E-reader-ul iRiver Story este un gadget potrivit pentru cei care nu vor să-şi bată capul cu compatibilităţi între aparate şi fişiere şi care nu vor să piardă timpul cu conversia fişierelor.   Aparatul este distribuit numai prin Emag.ro deocamdată. Micuţul acceptă cam tot ce înseamnă text - EPUB, TXT, DOC, PDF etc., deci lucruri pe care Kindle nu poate decît să le viseze. Citeşte mai departe »

Cînd am auzit anunţurile a vreo două ziare tipărite conform cărora renunţă la varianta print şi vor apărea exclusiv online, am avut un rictus. Nu înţeleg nici în ruptul capului cum pot ziarele de al căror nume publicul aproape uitase să mizeze pe prezenţa online, din moment ce au mari probleme de management, de politică redacţională şi mai ales de scriitură pentru online.

Numai dacă locuieşti într-o peşteră fără acces la Internet poţi ignora ce se întîmplă în UE şi în restul lumii: ziarele care renunţă la ediţia tipărită au un plan foarte clar de promovare a prezenţei online, sunt autodidacte şi scriu pentru public. A, ba chiar reporterii lor se mai şi mişcă din birouri şi fac, ghici ce, jurnalism! Iată cîteva probleme care fac distanţa destul de mare de la “trecem pe online” la realizarea planului. Citeşte mai departe »

ACTUALIZARE

Dragoş Stanca are o nelămurire referitor la ceva din ce a zis guru Garcia: el a spus că, după refacerea design-ului, România liberă va arăta ca Adevărul şi Evenimentul zilei. Nelămurirea lui Stanca este: de ce doar va egala şi nu va arăta mai bine decît cele două.

Pe de altă parte, îi sugerez lui Garcia un redesign al propriului blog: cică azi nu se mai citesc texte aşa de lungi, se folosesc intertitluri şi imaginile se rscalează ca să fie îmbrăcate de text sau să nu întrerupă lectura.

Mario Garcia e ca un film foarte promovat şi cu multe trucaje şi efecte speciale: l-ai văzut o dată şi e de ajuns, a doua oară nu vei avea revelaţii, cel puţin nu la nivelul poveştii. Celebrul guru propovăduieşte, desenează şi analizează , bazîndu-se pe munca echipei din spate. Ei bine, uneori e bine să-ţi mai actualizezi discursul şi să abandonezi pe ici-colo atitudinea colonială.

Garcia ne-a spus iar nişte lucruri grele. Asta nu înseamnă că nu ne putem manifesta spiritul critic pentru cîştigarea căruia s-a murit în decembrie 1989.

• Mario Garcia spune că nici un medium nu îl elimină pe altul. Nu ne spune însă un lucru: pentru el, “medium” înseamnă canalul de transmitere din punct de vedere tehnic sau şi forma mesajului transmis? Tehnic vorbind, Internetul este mediumul şi în cazul calculatorului şi în cazul iPhone-ului, în contextul accesării site-urilor jurnalistice. Pentru că dacă vorbeşte despre suport, iată că avem dovezi: caseta a eliminat discul de vinilin, CD-ul a eliminat caseta, DVD-ul a eliminat CD-ul etc.

Citeşte mai departe »

Sau nu e o alarmă?! Depinde cum priveşti scurt-metrajul realizat de Vlad Vasiloiu pentru cursul “Televiziune digitală” de la masteratul de Producţie multimedia şi audiovizuală.

Inspirat de Rene Magritte şi regizat de Matei Stoicovici (care şi joacă în filmuleţ), producţia e un exerciţiu dintr-o serie, sper, asemănătoare cu cea de care m-am bucurat eu la “Scriitura pentru medii digitale”.