Nu în 28 aprilie, cum am înţeles eu greşit din cauza unei fracturi în schema Shanon-Weaver. Desfăşurătorul înfăşurat al evenimentului care oficial se numeşte Business pe bicicletă este:

08:15 inalnirea in fata muzeului de geologie pentru preluarea bicicletelor

08:30 inregistrarea participantilor in fata mMeului de Geologie, Piata Victoriei

09:00 startul paradei

09:30-10.30 mic dejun si workshop ( Terasa Promenade) pentru a gasi solutii de parcare a bicicletelor la cladirile de birouri

Nu voi fi acolo în 29 aprilie, dar sunt sigur că voi da şi-mi veţi da şi mie de veste şi de foto, nu-i aşa?

Tare jucăuş mai e Geo de la Bateşaua (chiar, ştiţi că are şi un nume de familie real şi acela nu e “Bateşaua”?)! Păi să facă el barbecue din ăla în 24 aprilie fără să ţină cont că eu sunt plecat? Bine, dar să nu se mai întîmple!

Petrecerea încheie Tîrgul Primăvara Velo şi va consta în cele bune: grădină, muzică, papa bun, băuturică decentă, discuţii cu planuri şi evenimente.

Asa ca hai si tu la noi in curte, sambata 24 aprilie, dupa orele 16.00 (cand inchidem magazinul) sa cinstim “Primavara Velo”.

Maestru de ceremonii: GeoBateSaua.

DJ set: Lucian Stefanescu (Europa Libera, Green Channel, “Dictionare de Sunete”, “Muzici’N'Kap), dar vor fi cu noi si Cri Stanciu (Matze, Zona Libera), si Cristi Stefanescu (Electric Brother, RetroElectro), si Nuku. Pune muzica cine vrea. Ambiental, nu wild-party.

Bucatarie: Bubu

Cu ocazia asta incercam sa celebram primavara, sa sarbatorim faptul ca la Veloteca deschidem acum in spatele curtii si magazinul de biciclete off-road, extrem si BMX. Vrem sa va laudam toate marcile pe care le avem in magazine, accesoriile sau echipamentele.

BateŞaua deschide centrul de închirieri de biciclete şi Centrul de Informare de Turism în Şa, cu o sală de proiecţii video.

Păi numai cînd auzi despre lucrurile astea, nu-ţi vine să-i îmbrăţişezi şi să-ţi plăteşti cotizaţia la Bate Şaua Să Priceapă Şaua, ba chiar să le dai un 2% din impozit? Ba da!

ACTUALIZARE

Bikepress a fost ieri acolo, ca dovadă aceste două imagini:

Nu mai auzisem de aşa ceva pînă m-a informat Claudia de la Ogilvy. Este un eveniment ce face parte dintr-o campanie a Comisiei Europene pentru biodiversitate. Un artist în domeniul graffiti-ului şi o echipă de la Green Graffiti din Olanda vor desena un tablou pe trotuar realizat din apă, folosind şabloane metalice. Citeşte mai departe »

Aproape de intrarea în staţia Dristor, metroul nostru îşi stinge luminile. Se întîmplă de fiecare dată asta. Directorul Metrorex-ului a explicat la un moment dat că este vorba despre “o zonă neutră, nealimentată electric”. Cum adică?

La fel se poate întîmpla şi cu organismul uman, nu-i aşa? Se deconectează de la lume pentru scurt timp, dar revine la “normal” în scurt timp. În metrou, am tendinţa să închid ochii în acele secunde cît nu e lumină, de parcă eu aş avea vreo legătură cu blackout-ul sau ca un semn de respect pentru acea întrerupere temporară.

La metrou e simplu, te ajută electricitatea (sau lipsa ei), dar în viaţă cine? Cît de mult poţi intra în standby? Cred că face bine sănătăţii să te deconectezi de la realitate uneori, fără teama că se vor apărea sectoare proaste pe hard-disk cînd îţi vei reveni. Important e să ai pe cine trebuie lîngă tine.

Am înţeles, a fost o tragedie, au murit mulţi oameni importanţi în acel accident (produs, se pare, din cauza unui pilot incompetent). M-am prins, asta poate produce emoţie la televizor şi în presă în general şi e un subiect exploatat fără scrupule şi fără predocumentare de mass-media. Dar oare îşi mai permit oamenii să nu fie cinici? Oare poţi suporta atîta durere simulată în ochii politicienilor din întreaga lumea, atîtea ceremonii fastuoase şi foarte scumpe, atîtea generice catastrofă la TV?

Nu poţi, mai ales cînd te numeşti Le Canard Enchaîné sau Charlie Hebdo, două magazine satirice din Franţa. Iată două studii de caz celebre şi începem cu cel mai recent dintre ele.

1. Le Canard Enchaîné publică în numărul din 14 aprilie 2010 mai multe caricaturi în care face haz de moartea preşedintelui polonez. Iat-o pe cea de prima pagină: Citeşte mai departe »

E clar că nu e amuzant să te bikewalkuieşti în weekend pe piste, aşa cum a fost ieri. Nu ştiu ce s-a întîmplat în ultimii doi ani, dar sunt sute de biciclişti, cel puţin în jurul parcurilor şi în parcuri. Poate o fi datorită unora ca Ariel care i-au adunat pe oameni întru pedalare şi veselie.

Am mers pe piste, cît de în şir indian am putut. Poliţia ne supraveghea de departe şi ne-a dat liber să trecem la un singur roşu, din ce am văzut eu. În rest, linişte şi discuţii. Serios, cum ziceam şi la Ciclopromenadă, nu-i aşa că e frumos să pedalezi şi să cunoşti oameni şi să schimbi impresii? Păcat că nu avem un oprescu mai deschis la minte, mare păcat.

M-au racolat băieţii şi m-au pus coordonator, cu vestă, banderolă reflectorizantă (şterpelită apoi de Vulupe cu neruşinare) şi walkie-talkie care şi-a cam pierdut suflul după cîteva sute de metri. Evident, pentru că nimeni nu vrea să fie în faţă, m-au întrebat pe mine dacă vreau şi am zis un DA destul de tare. Aşteptînd startul, m-am împrietenit cu un băieţel de vreo 6 ani care a sărit în sus de bucurie cînd a auzit că o să fie supă la sosire şi cu un altul tot mic pe care-l cheamă Hari (tatăl său fiind un participant frecvent la întîlniri de acest tip).

N-am auzit de incidente pe parcurs, doar vreo două încurcări de spiţe şi o busculadă cînd bicicletele erau parcate şi pe cric. La un moment dat, m-am proptit cu camera de pe ghidon la o trecere de nivel şi am filmat cam tot şirul. Iată rezultatul, dar scuze pentru imaginea contre-jour, tremuratul mîinii din cauză că am ţinut-o mult sus şi lipsa de cadrare (n-am display la camera asta). Să fi fost vreo 600 de oameni, zic eu timid?

Am băut o apă la Teatrul de Vară din Herăstrău şi am stat de vorbă cu mulţi oameni cunoscuţi de la alte întîmplări ciclistice urbane. Citeşte mai departe »

Verbul “a băikui” înseamnă în româneşte că e un proiect asociat celui mai mare numit “Let’s do it, Romania” şi care presupune ecologizarea oraşelor într-un timp foarte scurt.

Duminică, 18 aprilie la ora 11:00 ne întâlnim în parcul Văcăreşti cu bicicletele şi aparatele de fotografiat după noi.

Mergem de acolo pe malul Dâmboviţei până la staţia de epurare Glina şi dacă traseul ne permite chiar şi mai departe, până în apropiere de Bălăceanca.

Recunosc cu ruşine că am auzit de asta abia acum de la Vlad şi că nu pot participa pentru că am ore la ID. Ştiu şi eu, poate mă lipesc grupului pe parcurs în oraş.

Citiţi detaliile, vedeţi traseul, pregătiţi-vă aparatul foto! Nu pot spune “s-o facem!” că se uită lumea, dar ştiţi voi ce înseamnă această iniţiativă.