La nivel televizual, dezbaterea din această seară dintre cei doi candidaţi la preşedinţie a fost la fel de dezechilibrată ca şi în restul campaniei. Am stat cu un ochi la televizor, avînd activată opţiunea Picture in Picture , pe posturile Realitatea TV şi Antena 3 şi cu un alt ochi la laptop, unde mi-am notat cîteva observaţii privind mişcările camerelor, alegerea cadrelor, manipularea prin imaginea în direct. Citeşte continuarea »

Twitter. Ultima frontieră a campaniei electorale. Acestea sunt poveştile Twitter-ului (definiţie) în materie de propagandă, campanie şi militantism. Misiunea lui: mobilizarea oamenilor la vot, persuadarea alegătorilor, manipularea, atingerea unor culmi de activism politic nemaivăzute în România, dar mult bătute în SUA.

În ultimele săptămîni, Twitter a cunoscut o avalanşă de comentarii despre candidaţi, preferinţe de vot, mişcările acestora în mass-media, dar şi iniţiative ale unor partide, organizaţii şi necunoscuţi, prin care au încercat să îndemne votanţii să viziteze secţiile de votare duminică. Citeşte continuarea »

Campania electorală televizată este acum formată din emisiuni care favorizează atacurile dintre candidaţi, discursuri plicticoase într-o limbă română schilodită a unor politicieni, reportaje de la mitinguri electorale în care nu se întîmplă nimic. Mi-aş dori mai mulţi „oameni simpli” la posturile de televiziune, mai multă viaţă reală, mai puţină demagogie.

Urmează un text nostalgic şi plin de dorinţe. Citeşte continuarea »

Mă aşteptam la o avalanşă de articole, analize, comentarii, după dezbaterea celor doi candidaţi la preşedinţia României. Lupta mediatică s-a dus pe frontul televiziunii. A fost linişte în presa online, dar ceva-ceva tot s-a scris ieri, imediat după discuţia transmisă în direct de la Cluj-Napoca.

Poate ar fi util să consultaţi mai întîi mica analiză pe care am făcut-o pe textul dezbaterii, care ar putea sugera cîteva concluzii despre cine a stat mai bine în confruntare.

Am tot căutat prin cîteva publicaţii online titluri de ieri. Titlul este esenţa, el ar trebui să-l ajute pe cititor să se descurce în marea de informaţii dintr-o pagină Web. Citeşte continuarea »

Introducere

Cînd mă gîndesc la ce se poate face în materie de multimedia în perioadele de campanie electorală, culmea este ceea ce dau exemplu în fiecare an la cursuri: analiza complexă făcută de cei de la New York Times în legătură cu campania electorală din SUA. Oamenii au preluat discursurile cheie ale candidaţilor şi dezbaterea finală, au transcris textele, au filmat HD şi au combinat aceste date. Poţi vedea înregistrarea video urmărind temele puse în discuţie, poţi căuta prin text cuvintele (temele) care te interesează şi filmul va sări exact la acele momente, totul realizându-se foarte repede.

Nu mă pricep şi nici n-am logistica necesară pentru a face acest lucru, dar mi-a venit ieri ideea de a crea norii cuvintelor din dezbaterea dintre Antonescu şi Băsescu de ieri. Cu cît cuvintele apar mai des în discursuri, cu atît ele sunt mai mari şi de o culoare mai intensă.

Imaginea de mai sus reprezintă norul generat în urma ambelor discursuri. Citeşte continuarea »

Transmisiunea în direct, esenţa televiziunii. Dar nu în campania electorală. Nu mă interesează live-uri cu cei care candidează la preşedinţie decît dacă este vorba despre o dezbatere comună. Directurile de la mitinguri electorale sunt umplutură şi implică unele costuri de producţie mari, fără a fi eficiente din punct de vedere informativ.

Au fost zile cînd Realitatea TV şi Antena 3 se întreceau în a transmite în direct mitinguri electorale şi conferinţe de presă ale candidaţilor.

Eu sunt un alegător nehotărît

Live-urile astea mă împiedică să mă informez obiectiv. Pe de altă parte, vreau să-i aud şi pe alţi candidaţi decît omniprezenţii Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu. Mă interesează ce-mi poate oferi Kelemen Hunor, cîtă ecologie e în mintea lui Remus Cernea şi cine sunt Potîrcă şi Iane sau ceilalţi de pe lista Biroului Electoral Central (http://www.bec2009p.ro/candidati.html). Numai pe Becali îl cunosc bine şi nu mai vreau neapărat să-l aud, îi ştiu setul de fraze limitate pe care le plimbă în România, la Parlamentul European şi pe stadion. Dar ar fi amuzantă prezenţa lui la o dezbatere comună în direct.

Am unele reţineri faţă de directuri. Citeşte continuarea »

Cînd eram mic student, am învăţat că “o fotografie face cît o mie de cuvinte”, corolarul erei digitale fiind “dar o mie de cuvinte se încarcă mai repede”. M-am gîndit să dau o raită pe site-urile agenţiilor de presă care au şi fluxuri foto, pentru a observa modul în care activităţile candidaţilor la preşedinţie sunt reflectate prin imagini. Citeşte continuarea »