Nu înţeleg conflictele mocnite care există între diverse persoane care deţin asociaţii, persoane publice şi persoane care-şi doresc faima.

Pînă acum cîţiva ani, nu m-aş fi gîndit că se poate merge cu bicicleta în Bucureşti. Străzi îmbîcsite, lipsa pistelor speciale, agresivitatea şoferilor… Balconul mic, chiriile mereu schimbate etc. Dar dacă îţi place un lucru, treci la acţiune. Ţin bicicleta vertical în lift, zîmbesc frumos vecinilor cînd se aud zgomote cînd lovesc uşile cu ghidonul, o îngrămădesc pe balcon. Citeşte continuarea »

Nu puteţi constata asta decît dacă mergeţi acolo să le vedeţi. Sunt pe alei, nu se tem de oameni şi vin să-ţi ia nuca din palmă dacă faci zgomot cu nucile. Iau nuca şi o ascund într-o scorbură numai de neamul lor ştiută. Citeşte continuarea »

Adică mîine, dacă nu plouă, cum zice Cabral. Ne adunăm cu ce avem pe casă - bicicletă sau role şi dăm o tură prin Herăstrău, de la ora 12 la 13. De obicei, eşti obosit după o oră de relaxare pe două roţi, deci ne aşezăm un pic pe iarbă să ne tragem sufletul.

Să aveţi măcar 100 de lei la voi (pentru a oferi un cico gardianului) şi aparatul foto.

Iar dacă va ploua, ne adăpostim în maşina lui Bucurenci.

Be zere or be square!