Dar chiar nici eu pe eaaaa! Mai bine aici, în Românicaaa… Unii s-au prins, alţii nu, c-aşa-i în tenis. Le mulţumesc prietenilor care m-au felicitat şi duşmanilor care mi-au dorit plecarea. Ghinion de neşansă, rămîn aici – cu ciclopromenadele, glumele proaste de la cursuri, lipsa de performanţă pe blog, nervii provocaţi unora şi bucuriile oferite unui segment foarte mic de oameni. Da, a fost o mică păcăleală de 1 aprilie. Să ne vedem cu bine şi la anul!
I-auzi cum începe: Dragi prieteni, colegi pana aseara tarziu, Scriu aceste randuri inca afectat de evenimentele petrecute ieri incepand cu ora 18.00. M-am gandit mult la ce urmeza sa scriu pentru ca as putea povesti in zeci de pagini care au fost evenimentele de ieri si de ce lucrurile pana la un punct erau previzibile. Din fericire pentru mine, la evenimentele de ieri au participat 18 oameni de inalta tinuta profesionala si morala, asa ca, pentru a nu fi acuzat de subiectivism, va invit sa discutati cu ei si sa cereti sa auziti povestea de la ei, care au o […]
Am trăit să o văd şi pe asta: după ani de trimis candidaturi şi de plîns în mica mea ţară tristă, am primit răspunsul salvator. Momentul este cum nu se poate mai potrivit, avînd în vedere ultimele ştiri îngrijorătoare despre facultatea unde prestez. Pe scurt: plec să predau doi ani la Universitatea din Reykjavik! Domeniul: comunicare online, specializarea reţele sociale.