Da, a mai trecut un an prin mine. Şi ce folos, vorba cuiva? Am văzut multe în cei 12 ani de predare în facultate, dar aceste lucruri niciodată: Dare şi luare de mită. Zacusca am stabilit că nu se pune. Prezenţa 100% la vreun curs. Studenţi care să-ţi ceară mai mult de citit, pentru că ar vrea să afle mai mult.
Scenă întîmplată vineri noaptea, cînd veneam de la aeroport, după ce am comandat un taxi, ca să nu fiu spoliat de cei de Fly Taxi, cu tarifele lor nesimţite. Pe la Dristor, oprim la semafor. Observăm în dreapta un alt taxi, oprit cam aiurea la vreo 5 metri de semafor, blocînd banda pentru cei care voiau să facă la dreapta. Claxoane, înjurături. Observ că şoferul avea capul pe spate şi ochii închişi. Îl sfătuiesc pe taximetristul meu (am aflat că i se spune Piticu 77) să meargă să vadă ce e cu acel şofer.
În nici un alt oraş străin pe care l-am vizitat n-am văzut oameni mîncînd atît de mult. Pare că, la Madrid, principala preocupare este mîncarea (vezi o statistică de anul trecut). Dacă în oraşe precum Viena şi Paris magazinele de haine şi bijuterii sunt la tot pasul, aici restaurantele, cantinele, barurile cu tapas şi alte aşezăminte gastronomice sunt din 5 în 5 metri. Pauzele lungi şi dese Ei ajung la serviciu pe la 9 şi încep programul cu un mic-dejun copios: ouă prăjite, carne în diverse combinaţii, salamuri, cartofi prăjiţi, peste toate sosuri de diverse savori. Se adaugă vreo cîteva […]