Oamenii citesc în Madrid în metrou şi autobuze. În acel spaţiu mic al vagonului de metrou, vezi cel puţin cinci persoane cu cărţi sau e-book readere în mîini. Sunt cufundaţi în lectură în aşa fel încît parcă ţi se face poftă să citeşti şi tu. E o senzaţie de nostalgie a lecturii. Dacă nu citeşti şi tu atunci, parcă abia ai vrea să ajungi acasă, să termini treburile casnice şi să deschizi o carte.
Stimaţi profesori , Pentru a începe acest training, vă propun să pornim de la concepţia Ambasadei SUA privind acordarea vizelor: orice candidat la viza pentru SUA este considerat emigrant. El trebuie să demonstreze, în procesul de candidatură, că nu este. Cei care demonstrează acest lucru în mod elocvent vor primi viza. În mod similar, nu vă lăsaţi păcăliţi de privirile ingenue ale studenţilor care se prezintă la examen. Ele nu sunt rezultatul unui lung proces de învăţare, ci o metodă psihologică de a vă induce în eroare. Lucruri practice Încă de la intrarea în sală a studenţilor, fiţi atenţi la […]
Am supravegheat şi corectat la examene vreo 9 ore sîmbătă şi vreo 4 ore vineri. Chi-nu-i-tor să vezi rînduri de studenţi fără chef de scris, fără idei, cu gîndul numai la trişat, plesnindu-şi degetele a oboseală, schimbînd pixul cu o gest preocupat, împingînd fraza pe hîrtie pînă la limita limbii române. Îi înţeleg totuşi şi pe ei. Cam toţi participă la examene ca să scape de ele, nu neapărat ca să înveţe ceva (asta în cazul în care am considera că în facultate se poate învăţa ceva). Mi-am omorît timpul de prof al eternei tranziţii pozînd cu telefonul diverse inscripţii […]