Mi se spune tot mai des să nu mai trăiesc din amintiri. Mi se spune să nu mai fiu nostalgic, pentru că nostalgia naște frustrări, iar frustrările duc la suferință interioară. Dar ce să fac, uneori trecutul e mai frumos, uneori mi se pare că am pierdut lucruri bune… Alteori urăsc amintirile astea și îmi place prezentul. Ca o pendulă. Despre facultate, de cînd eram student sau de cînd am început să predau, îmi amintesc:
De data asta, fotografiile au fost pentru notă. Le-am spus că pot aduce și alte fotografii din fotoreportajul inițial, dacă nu vor să facă altele. Am fost puțin dezamăgit de faptul că unii dintre ei chiar au făcut asta. Mă tot gîndesc că de aia au venit la facultate: să meargă pe teren, să interacționeze cu diverși oameni, să cunoască lucruri noi. Însă unii dintre ei lucrează la minimum, către limita de jos a efortului. Ceilalți învață, evoluează, își descoperă noi preocupări. Aceștia din urmă mă interesează cel mai mult. Alte probleme, comparativ cu prima sesiune foto: