CARTE + AUDIO Intelectuali la cratiță – (Ioana Pârvulescu – ed.) 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Madlena mea se leagă de o după-amiază de vară la oraș, despre care am mai scris parcă la un moment dat. Mama doarme puțin pentru că după aceea trebuie să se ducă iar la serviciu. Pedant, într-un colț mi-am amenajat un birouaș: stau pe un scaun răsturnat pe o parte și mi-am pus foile de scris pe un alt scaun.

Încerc să scriu pentru prima dată cu penița. Are un mîner de plastic, nu din pană de pasăre, dar îi înmoi vîrful în călimara cu eticheta lipită strîmb pe sticlă, cu un gest pe care-l văzusem într-un episod din miniseria TV despre Balzac și care, în mintea mea, trebuia neapărat să însoțească actul scrisului. Penița scîrțîie încetișor și lasă urme neregulate, în funcție de majusculele și semnele de punctuație pe care le aștern. Trebuie să fiu atent, să nu se trezească mama. Aș fi putut să scriu și în altă cameră, dar ceva mă făcea să scriu acolo, unde dormea ea. Pentru că transcriam rețete de bucătărie de pe bilețelele ei și ea gătește cel mai bine pentru copilăria mea. Mai tîrziu, considerînd migălos procesul, am înlocuit pana cu o mașină de scris. I le-am transcris pe toate pe care le-am găsit și la final le-am legat cu o sfoară la margine, ca un caiețel.

Madlenele intelectuale

Aproape fiecare autor din cartea “Intelectuali la cratiță” are o madlenă. Unii declară acest lucru, alții intră în poveste abrupt. Antoaneta Ralian ne dă chiar rețeta unor madlene pe care le mînca împreună cu soțul ei, în timpul războiului, cu dulce pe buze.

Evident, unele povești sunt mai savuroase decît altele. Dar toate reflectă ceva din personalitatea autorului. Dacă-i cunoști pe intelectualii care fac mărturisiri în această carte, constați că omul chiar e ceea ce mănîncă. Una dintre cele mai vii imagini mi se pare cea evocată de Cărtărescu atunci cînd descrie cum mînca pepene roșu proaspăt cu pîine, cu viespile pofticioase în jur.

Știți ce fel de mîncare se regăsește în multe dintre texte? Pîinea unsă cu untură și presărată cu sare. La Adriana Babeți, ea se numește Zsíros Kenyér și este dată și cu boia pe deasupra. Erau vremuri cînd nu-i păsa de colesterol și cînd trebuia să-și cîștige dreptul de a mînca felia ei cu untură pe stradă, ca băieții, nu ascunsă în casă. Oana Pellea vine cu varianta feliei de pîine unse cu usturoi, înmuiate în bulion și prăjite în ulei, la Piatra Neamț. Liiceanu își aduce aminte de mămăliga din ajun, sfărîmată cu furculița, amestecată cu niște cubulețe de pîine, totul pus la prăjit în puțină untură.

Amintirile au miros

Veți găsi sau regăsi scene familiare din timpul comunismului, cum ar fi cozile eterne la alimentări (uneori formate doar din sacoșele care țineau locul oamenilor). De la Ana Blandiana aflu că existau două tipuri de cozi:

  1. cu locomotivă (cele la care erai sigur că se dădea ceva)
  2. fără locomotivă (cele la care oamenii se așezau în speranța că se va da ceva)

Denumirile felurilor de mîncare descrise spun multe despre autor, perioada în care a descoperit deliciile gastronomice, mediul social în care s-a învîrtit. La Livius Ciocârlie, am găsit un desert numit “Vrăjitoarea în halat”, Neagu Djuvara numește omleta unui prieten “Omletă a la Ticu Burileanu”, Tania Radu se laudă cu “Ou frecat”, Dan C. Mihăilescu vine cu creația proprie, “Omleta Dan C.”, Marius Chivu are “Salata de raci Achim” ș.a.m.d.

Admir foarte mult ideea originală a editoarei, aceea de a aduna rețete gastronomice de la poeți, prozatori, critici literari, filosofi etc. Pornind de la premisa că și intelectualului îi stă bine cu cratița, Ioana Pârvulescu a colecționat vreo 50 de rețete în 20 de povești.

Fragment audio din carte

Concluzii filosofice și comerciale

Rămîn cu cele cîteva concluzii de filosofie gastronomică ale lui Gabriel Liiceanu:

  • cu ajutorul memoriei, viața noastră poate fi traversată mergînd pe firul mîncării
  • raportul afectiv cu mama se prelungește prin bucătăria copilăriei și trece dincolo de ea
  • a mînca e un act determinat istoric și politic
  • un filosof adevărat nu este un ascet care se hrănește cu ierburi și fructe uscate
  • a mînca este o operație spirituală; pîntecul civilizat poate deveni un subtil organ al gîndirii

Nu pot încheia fără a aminti sandamarinul despre care vorbesc mai mulți dintre intelectualii abordați pentru acest volum: este vorba de celebra carte de bucate a Sandei Marin, ea o intelectuală de asemenea, pe care orice gospodină de carieră o avea în bucătărie. Titlul volumului dnei Marin s-a transformat în substantiv comun și copiii acelor timpuri îl confundau în minte cu o ciudată ustensilă de bucătărie. Oare cîți autori români se pot lăuda cu această comercializare ce trezește zîmbete nostalgice?

Intelectuali la cratiță de Ioana Pârvulescu (ed.), 2012, Editura Humanitas, 288 pp.

Cumpărați cartea de la:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “CARTE + AUDIO Intelectuali la cratiță – (Ioana Pârvulescu – ed.)