Eu vin din preistoria telefoniei mobile în Ro 8


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Mai aveam cîteva stații de mers și ascultam muzică la căștile conectate la un player MP3. Prinsesem loc pe scaun în autobuzul din Bucureștiul aglomerat. Dar oare asta mă făcea un ciudat? Pentru că oamenii se uitau insistent Poza cu un telefonla mine, unii zîmbeau cu ironie. Aveam gumă în păr?

La un moment dat, două mîini au arătat spre cureaua mea de la pantaloni. M-am făcut că nu-i văd, dar cu coada ochiului am observat ecranul aprins al telefonului! Suna telefonul meu de la brîu! “Cărămida” era închisă într-o husă de imitație de piele și era prinsă de curea și pantaloni cu o clamă imensă. Și telefonul suna, suna, iar eu nu-l auzeam.

Mi s-au aprins obrajii de rușine, dar apoi m-am gîndit: “Hei, eu sunt probabil singurul cu telefon mobil din acest autobuz!”.

Era prin 1999, eram la masterat și bursa mergea în continuare. Apăruse pe piață Connex (actualul Vodafone), venise și Dialog (actualul Orange) și cel din urmă introdusese serviciul de telefonie mobilă Alo. La el m-am abonat eu.

“Să se dea puține minute, să ajungă la toată lumea!”

Am stat și am cugetat zile întregi la variantele de abonamente. Nu erau prea multe. M-am oprit la unul care costa 20 de dolari pe lună și avea parcă 15 minute incluse. Da, atît. Era foarte scump pentru că încă nu se formase o masă de clienți care să permită abonamente flexibile, la prețuri mai mici. A, serviciul SMS încă nu fusese introdus la Dialog!

Primul meu telefon mobil era un Motorola D460, o cărămidă enormă. Bombat, cu o antenă pe care trebuia neapărat să o ridici cînd vorbeai, dacă voiai să și auzi ceva. În afară de vorbit, mare lucru nu puteai face cu el. Motorola D460Cartela SIM se introducea complet în el, prin partea de jos (vezi în poza alăturată). Se vedea cu ochiul liber, nu exista vreun sistem care să mascheze cardul ăla enorm!

I-am luat o frumoasă husă care se închidea în spate și avea o clamă cu care-l puteai prinde la brîu. Dar cum să-l prinzi, că era tare caraghios și te durea mijlocul pe stradă! Nu mai spun că nu mai puteai pune nici o haină peste el…

Avea niște vibrații care te băgau în sperieți. Avantajul era că îl încărcai rar. Practic, în afară de a vorbi nu puteai face nimic cu el, în schimb nu se consuma bateria decît după vreo 3 zile.

Romanul de cinci secunde

Înainte de a-mi lua acest telefon cu abonament, mai vorbeam la telefonul lui Adi Soare. Stăteam în cămin și lui îi plătea Radio România abonamentul. Era un fel de telefon public, așa mai apucam și noi să ne sunăm părinții.

Comunicarea prin bipuri, ce aventură! Inițial, primele cinci secunde erau gratuite. Puteai spune o mulțime de lucruri în timpul ăla și închideai fără să consumi din minute. Apoi, s-a redus la trei secunde. Tot era bine. Cînd s-a ajuns la o secundă a fost ceva mai greu. În final, s-a ajuns să nu mai fie nici o secundă gratuită și orice parte din minut să fie taxată ca un minut. Iar acum navigăm fin pe net cînd suntem la budă…

Nu mai știu ce-am făcut cu el, cred că l-am vîndut. A urmat o serie de telefoane care se tot micșorau, pe unele le țineai la gît, spînzurate de un șnur. Iar astăzi avem din nou cărămizi, nu le mai spune telefoane ci “smartphone-uri”, intrăm pe Net cu ele și ultimul lucru la care ne gîndim cînd le avem în mînă este să vorbim cu ajutorul lor! Cum se-nvîrte roata vremii…

(Articol generat mintal de o provocare lansată de Computerblog al lui Dan Dragomir)

 


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

8 gânduri despre “Eu vin din preistoria telefoniei mobile în Ro

  • krossfire

    Eu am avut primul telefon mobil destul de devreme, tot o caramida (Sagem, in cazul meu, fara jocuri, aplicatii sau vreun display mai serios), dar telefonul a ramas “in familie” pentru ca nu-l folosea nimeni (eu eram la finalul generalei si mai nimeni nu avea asa ceva, mai putin pustii de bani gata care ne ignorau oricum – nu eram nici pe departe printre ei, in ciuda faptului ca aveam acces la un telefon mobil). Ulterior, prin liceu, s-au inmultit abonamentele si telefoanele si a devenit util, chiar necesar sa ai un telefon care sa incapa in buzunar :)

    • George Hari Popescu Autor articol

      O, dar Sagem a scos apoi niște modele foarte mici și curbate… Bine, și Motorola a făcut același lucru la un moment dat.

      • krossfire

        Ulterior, am avut un Siemens A55. Intreaga serie AXX de la Siemens (mai ales A50) s-a vandut senzational, desi erau niste telefoane prost facute, cu un software mediocru, chiar si pentru vremea respectiva. Erau insa intuitive si aveau… cel putin 3 jocuri!

  • simcute

    Pe principiul primul și ultimul nu se uită niciodată, primul meu telefon ar fi împlinit zilele astea 10 ani.

    Am supraviețuit liceului fără mobil, deși chiar și cei mai amărâți colegi aveau unul. Dar și când m-am văzut cu sacii în căruță, studentă toussa toussa, ai mei n-au mai scăpat și-au făcut rate un an la telefonul anului 2005, că până și laptopul meu costă azi mai puțin decât zecile de milioane pe care le-au dat ei pe acel Samsung D500 negru, cu ecran glisant cum nu mai văzuse Micu’ Parisu’.

    Pe ultimul îl aștept ca și când.. va fi primul meu telefon deștept.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Dar avea și boxuță telefonul anului! Cum avea cameră foto atașabilă și primul telefon scos de Sony Ericsson după ce s-au unit ei atunci, de mult, tare de mult și pe care l-am avut eu la teste.

  • Marin Adrian

    A55 a fost telefonul meu de suflet. Am avut un amic “meseriaș” care mi-a resoftat telefonul cu un software de C55 si aveam și jocuri interesante pe el. Acum e prin casă, dar dacă îi pun bateria și îl încarc, sunt sigur că încă funcționează

  • Sabina Onor

    Eheee ce vremuri!!!!!!!!! Din ”98 am numarul. Atunci incepea cu 094. Cand incarcam cartela, primeam niste unitati parca. Mai tarziu, au inceput ofertele cu numere favorite, cu ore favorite etc., si din oferta in oferta am ajuns la net, minute si sms-uri nelimitate. Cred ca peste cativa ani, companiile de telefonie o sa distribuie numai internet. Cu WhatsApp si facebook, ce nevoie mai avem de minutele din abonament / cartela prepay. Poate, doar ca sa vorbim cu bunicii de la tara. Apropo de bipuri, da, cu bipurile faceai treaba buna; la noi se stia: 1 bip = ce faci? 2 bipuri = iesit afara, 3 bipuri = sunt in parc; 4 bipuri = acasa. La noi bipurile devenisera ca alfabetul morse, ca sa zic asa.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Da, exact, “unități” se numeau. Și eu tot cu 094 aveam, acum am aceleași 6 cifre, deși prefixul e schimbat (și la telefon, și la vîrstă). Mulțumesc pentru amintire!