TORONTO Un pic de turism în aprilie, la -7 grade Celsius


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 10 min)

“Ploua la Toronto, cînd am aterizat…”. Cred că așa începe orice poveste despre acest oraș canadian. Anul trecut cam așa a fost, deci nu mă așteptam să fie diferit anul ăsta. Nu ploua cînd am ajuns, dar, după ce am călătorit cu UP Express de la aeroport (ia-ți bilete online dus-întors, ca să nu scoți cash la aeroport, unde cursul valutar nu-ți este în avantaj) pînă la Union Station, am luat-o pe PATH spre hotel, adică printr-un șir de pasaje acoperite, care traversează gara (și șinele ei) și străzile mari, pline de mașini.

Am profitat de participarea la Creative Commons Global Summit să mai văd și să mai experimentez una-alta în oraș. Dacă anul trecut am folosit un City Pass rentabil, anul ăsta am făcut o mică listă cu locurile care meritau văzute și de unde puteam cumpăra suveniruri de tot felul.

I Am Cultured

Cînd mergi din RO în CA, partea bună este că diferența de fus orar nu te afectează foarte mult la nivelul organismului, dacă respecți mici sfaturi în timpul zborului și unele privind alimentația și modul de hidratare.

Așa că am ieșit în oraș pe la 5 seara, numai bine să ajung la Ben McNally Books, o librărie mai deosebită, cu vreo două rafturi cu volume despre Toronto / Canada / America de Nord / first nations, dar și cu cărți de autori canadieni.

În #canada, nu se numesc amerindieni, ci first nations.

Publicată de George Hari Popescu pe 17 Aprilie 2018

În timp ce răsfoiam cîteva volume, în librărie se pregăteau de… deschidere, pentru că urma un club de carte. Cei care intrau se întrebau unii pe alții dacă au citit ceva nou (se pare că nu aveau stabilită o carte a săptămânii) și se scuturau de apă — da, începuse să plouă.

Mă documentasem un pic înainte, așa că m-am grăbit iarăși, de data asta spre Art Gallery of Ontario (AGO), unde știam că miercurea între 6 și 9 seara este intrare liberă. Frumos din partea lor! La intrare, niciun control al bagajelor, doar zîmbete și urări de bun venit (serios, m-am uitat special și gardienii salutau fiecare persoană în parte). Am vrut să-mi construiesc un traseu al celor 2-3 ore pe care le aveam de petrecut acolo, dar am observat în ghidul galeriei că se oferă tururi gratuite la ora 7, așa că m-am pus la coadă.

Tururile sunt realizate de ghizi culturali voluntari. După o prezentare generală, grupul nostru a fost împărțit în 3 grupuri mai mici și am pornit la colindat. Am apucat să parcurgem un pic începuturile artei creștine și deja trecuseră cele 45 de minute alocate.

Ploaia se mai potolise, dar mă apuca oboseala, așa că am decis să mă întorc la hotel. Pe drum, m-am oprit la Longo’s pentru de-ale gurii (poți lua și mînca pe loc preparate calde) și pentru 2-3 cutiuțe de Canada Dry. Pe de altă parte, dacă vreți alcool de luat acasă, în Ontario mergeți la lanțul de magazine LCBO (Liquor Control Board of Ontario), deoarece în Canada vînzarea alcoolului se face sub strictă supraveghere în unele zone și numai către persoanele care au minimum 21 de ani.

Am I a Saver?

Înainte de staff meeting-ul de la prînz, am dat o raită printr-o altă librărie (cam scumpă) și am trecut prin Chinatown, cu gîndul să revin acolo pentru o plimbare mai atentă — mai ales pentru chestii ieftine și pentru mîncare bună.

După vreo 3 ore de ședință (apropo, iată cum a fost la summit-ul Creative Commons), aveam pe listă Toronto Public Library – City Hall. Ideea era doar să văd cum e să intri fără legitimație într-o bibliotecă pentru oameni. Este un spațiu deschis, în care oricine putea citi, asculta muzică, trage un pui de somn, învăța șah, face meditații la matematică, învăța engleza, obține informații despre emigrare, intra pe net ș.a.m.d.

După gura asta de aer culturalo-civic, m-am întors în Chinatown și am năvălit pe standurile cu suveniruri și tricouri. Pentru sufletul meu, am ales un tricou la 2,50 dolari canadieni și am ignorat oferta lor cu 3 tricouri la 10 dolari :-) — pentru comparație, un tricou exact la fel, produs tot în China, costă 15-20 de dolari în magazine sau în aeroport.

Apoi a fost prima zi de conferință, n-am mai avut prea mult timp să mă plimb și deja venise iarna, deci nu era indicat să ieși din casă fără treabă. Da, a nins, s-a așezat zăpada, a viscolit, au căzut bucăți asemănătoare cu geamurile de pe acoperișurile clădirilor, nu prea au circulat mașini, au fost -7 grade. De la etajul 42 al hotelului, priveliștea asta de sus și o cafea proaspătă s-au combinat interesant. Dar au curățat cu prioritate trotuarele, au desfundat canalizările, pentru inundațiile ce urmau, au sfătuit oamenii să lase mașinile acasă.

Mă scuzați că intervin din nou, dar aici, la #Toronto, unde plouă înghețat și ninge în mijlocul lui aprilie, se curăță…

Publicată de George Hari Popescu pe 15 Aprilie 2018

Cu toată vremea asta, am vrut neapărat să ajung la un magazin care vinde lumînări de soia, numai bune de făcut cadou. Am descoperit acolo și alte produse handmade interesante, dar nu am avut t$$mp pentru toate. Însă mi-a rămas ceva timp pentru a intra un pic în St. Lawrence Market, de unde am plecat cu… ceva de făcut cadou și cu nasul plin de mirosuri de mîncăruri de cărnuri afumate.

Seara, am profitat de invitația la un restaurant din zecile din Chinatown și am mîncat ficați de pui și de porc la caserolă (nr. 142 din meniu). Am încercat și de la alții diverse mîncăruri, pentru că am folosit cu toții masa rotativă din mijloc. Am fost plăcut surprins de zelul chelneriței asiatice, care a făcut bon separat la vreo 15 oameni, dintre care unii plăteau cash, alții cu cardul. Am mîncat un fel principal + un bol de orez, am băut două sticluțe de cidru și am dat 20 de dolari (bacșișul inclus, am selectat procentajul lui în POS la dna chelneriță, am plătit cu card-ul Revolut, ca să ies cît mai ieftin).

I’m Walking Away

Abia în a 3-a zi (și ultima) de summit am mai explorat un pic orașul, pentru că noi, cei din staff, am fost invitați acasă la Ryan Merkley (CEO la Creative Commons), așa că am apucat să folosesc Uber-ul din Toronto (am nimerit un Lexus) și să văd o zonă rezidențială liniștită. Cum nu prea treceau mașini pe străduța aia, m-am simțit cîteva momente ca la țară, în vacanța de iarnă, cînd abia așteptam o căruță de care să mă prind cu sania, să mă tragă vreo cîteva sute de metru prin zăpada aproape neatinsă.

Ultimul profit turistic l-am scos în ziua plecării. Am avut noroc că zborul meu (primul, cu Jet Airways, apoi schimbare la Amsterdam) era seara, așa că scăpasem deja de vremea rea și am avut un pic de timp în plus pentru a merge la CryWolf pentru alte mici cadouri și a vizita (pe ploaie) Distillery District.

Cu alte cuvinte, chiar și dacă ai cîteva ore libere în Toronto, tot îți poți face un mic plan de hălăduit. Dacă ai un buget restrîns, te limitezi la privit (și sunt muuulte de privit), plimbat și o ceașcă de cafea la Second Cup. Bonus: la aeroport, te poți întîlni cu Doru Octavian Dumitru, cum mi s-a întîmplat mie și poți schimba două-trei vorbe cu el, fără să fii obsedat să te pozezi cu omul.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.