(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 8 min)
Când am auzit prima oară despre „storytelling”, m-am gândit imediat la proba de creativitate și expresivitate de la admiterea la Jurnalism: candidații trebuia să creeze o narațiune pornind de la o situație dată. Era o probă un pic paradoxală: deși candidații nu erau obligați să știe cum se scrie jurnalistic (pentru că asta urmau să învețe în facultate), trebuia să avem la îndemână o unealtă prin care să le testăm capacitatea de compoziție, creativitatea și fărâma de artă în care constă expresivitatea.
Storytelling nu este decât un cuvânt împrumutat rapid din limba engleză („pentru că sună mai bine”) pentru a desemna arta de a povesti. Spiritul de povestitor îi este impregnat omului în ADN. Poveștile se exprimau și transmiteau în peșterile din epoca preistorică prin desene pe pereți sau cuvinte transmise prin viu grai în jurul focului, după descoperirea acestui miracol al naturii.
Povestirea se află astăzi cam în toate domeniile în care suntem implicați și în multe situații în care ne aflăm:
- suntem ademeniți prin reclame care spun povești diverse;
- ne spunem povești de la serviciu sau din experiența de viață, la un pahar;
- părinții le spun copiilor povești înainte de culcare;
- ne spunem povești pentru a ne atrage perechea;
- spunem povești când vrem să impresionăm publicul, într-o publicație online, într-un story pe FB sau Insta, într-un clip video sau într-un podcast.
Cartea „Secretul unui storyteller” de Carmine Gallo se inspiră din viețile și faptele unor oameni de afaceri celebri pentru a ne oferi sfaturi despre cum să integrăm povestea în viața de zi cu zi. Nu este o carte a revelațiilor, dar este agreabilă pentru că este ușor de citit și, oricât de multe ai ști despre storytelling, tot vei închide cartea cu unele sfaturi bune în memorie.
Voi fi concis asemeni stilului acestui volum, așa că iată câteva sfaturi utile extrase:
- Cât și ce vrei să știe lumea despre tine? Ce-ți face inima „să cânte”? Iată întrebări la care să-ți răspunzi înainte de a-ți concepe povestea, discursul, creația.
- Crede în puterea ideilor tale, fii temerar! Desigur, un sfat tipic american, dar adaug aici că ar trebui să testezi acele idei înainte, pentru că nu orice bazaconie este o inovație.
- Împărtășește povestea trecutului tău. Am observat că eu prind la public dacă încep cu o povestioară din trecutul meu de cad(av)ru didactic de universitate, pentru că oricine a făcut o facultate se va regăsi un pic acolo.
- Oamenii se identifică mereu cu cei care o depășit obstacolele. Așa că e indicat să le spui despre o situație dificilă din care ai reușit să ieși cu brio.
- Introdu în povestea ta personaje negative, eroi și o luptă. Transformă deci povestea ta într-un basm care respectă o structură narativă clasică.
- Dacă vrei să educi publicul, ține minte că vei dedica 65% din timp pentru a construi o relație de încredere cu auditoriul și abia apoi le poți transmite noțiunile dorite.
- Depășește-le așteptările – asta poate însemna să-i faci să râdă, să le dai mai mult decât credeau că vor primi, să cauți abordări originale (vezi povestea mea cu hârtia igienică).
- Fă accesibile subiectele complexe, folosește analogii. Este o altă metodă americană de tip „dumbing down”, pe care nu o recomand decât dacă auditoriul și subiectul se pretează la așa ceva. Dar, până la urmă, oricâte analogii ai folosi, tot trebuie să intri în tehnicalități ca să explici, de exemplu, ce este blockchain-ul.
- Oferă detalii concrete, concise, relevante. Asta ar însemna ca, de fiecare dată când introduci o noțiune abstractă, să treci la un registru inferior, pentru a explica acea noțiune prin exemple concrete. Sfatul se leagă de cel anterior.
- Respectă regula celor 3:
- Oferă un șablon al narațiunii încă de la început (spune despre ce vei povesti);
- Simplifică povestea (vezi sfaturile 8 și 9);
- Condu discursul către acțiune, arată că ceea ce ai spus poate fi folosit imediat.
Volumul „Secretul unui storyteller” pornește de la poveștile unora precum Richard Branson, Mark Burnett, Oprah Winfrey, Elon Musk și Steve Jobs pentru a te încuraja să adopți mereu o structură stabilă pentru discursurile, prezentările și pitch-urile tale din viața profesională. Însă instrumentele pe care ți le oferă Carmine Gallo sunt folositoare și în alte situații. Iată câteva dintre ele.
- Dacă simți că ai trac, schimbă-ți discursul interior. Iarăși este un sfat american, care de fapt s-ar traduce prin a te autoîncuraja. Gândește-te că te-ai pregătit și că oamenii care te ascultă nu-ți sunt dușmani. Poți începe cu o poveste despre transformarea personală și, treptat, vei scăpa de trac.
„Ai idei menite să fie împărtășite, poveşti menite să fie spuse. Prea mulţi oameni îşi ţin ideile sub lacăt, deoarece le este frică să se adreseze unui public sau se tem să nu fie judecaţi aspru pentru ideile lor. Frica de a vorbi – frica de a te face auzit – este una dintre cele mai obişnuite temeri pe care le avem în comun majoritatea dintre noi. Vestea bună este că poţi să o depăşeşti […]”
- Folosește această tehnică narativă simplă:
- Începe cu o poveste simplă;
- Ajută-ți publicul să se regăsească în poveste;
- Transformă experiența într-o lecție.
Astfel, un eveniment > duce la o transformare > iar aceasta duce la o lecție.
- Iată cum poate fi folosită povestirea în afaceri:
- Captează atenția printr-o întrebare, o provocare etc.;
- Povestește o experiență emoțională în care ai depășit provocarea;
- Entuziasmează oamenii printr-un apel la acțiune (CTA = Call To Action).
- Când vorbești, spune totul cu pasiune, pentru ca oamenii să vadă că ești implicat și crezi în ceea ce spui.
- Nu strică să adaugi zâmbete, să faci glume și autoironii.
- Transformă-ți discursul în conversație, fă ca totul să pară un dialog, interacționează cu publicul.
Pot fi extrase o mulțime de astfel de sfaturi din această carte. Este un volum indicat mai ales celor care sunt în situația de a vorbi des în public, managerilor, dar și studenților și practicanților de studii ale comunicării.
„Secretul unui storyteller” de Carmine Gallo, 2020, Editura Act și Politon, 412 pp.
Cumpără cartea de la: