Cu mulţi ani în urmă, cînd eram student şi dinozaurii mergeau liberi pe stradă, mai scoteam şi eu un ban grămadă din diverse colaborări. Una dintre ele a constat în a traduce live la un curs de resurse umane ţinut de specialişti canadieni. Una dintre sesiuni s-a desfăşurat la munte, nu mai ţin minte numele staţiunii. Eram cazaţi la hotelul unde se desfăşura şi cursul, deci aveam ocazia să ne vedem şi în cadru informal.
Uneori americanii se dovedesc tare cretini, mititeii. Azi au vrut să comunice acest lucru despre Loteria vizelor: Ambasada Statelor Unite este foarte îngrijorată de apariţia companiilor intermediare şi a escrocilor care îşi fac publicitate pe internet atrăgând victimele încrezătoare prin intermediul unor contracte şi al altor escrocherii care înşală publicul din România. Dorim să reamintim publicului că înscrierea în programul Loteria Vizelor este gratuită, iar asistenţa unei agenţii sau a unei terţe persoane nici nu este necesară, nici nu creşte şansa unei persoane de a fi selecţionată. Tendinţa lor de simplificare excesivă şi de transpunere în cultura populară a oricărei noţiuni care li se pare […]
Am folosit şi în acest an metoda hîrtiei igienice, deşi unii studenţi din anul I s-au prins despre ce e vorba înainte să vină la curs, deoarece sunt degrabă căutători pe Google şi verificatori ai informaţiilor. Este o metodă foarte bună pentru a ţine minte ceva despre fiecare dintre ei, pentru că nu sunt şanse să le ştiu tuturor numele şi detaliile despre personalitatea lor fascinantă, avînd în vedere că sunt foarte mulţi. Astfel am aflat despre studenţii mei din anul I: