(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 8 min)
Mîine este ziua naţională a Republicii Moldova. Cu ajutorul lui Maxim Pulber, unul dintre cei mai buni bloggeri din Moldova de dincolo, iată o privire razantă asupra blogurilor din republica frate şi soră. Am ales numai bloguri scrise în limba română, adică limba oficială a Republicii Moldova.
Înainte de asta, poate ar fi bine să priviţi acest mic reportaj despre situaţia blogosferică din acea regiune, de la All Moldova:
Eugen Luchianiuc pune un mare accent pe ilustraţie. Multe dintre textele sale pornesc de la o imagine. Eugen observă ce se întîmplă în oraşul său sau primeşte fotografii de la cititorii săi. Iată ce crede el despre viitorul Republicii Moldova:
În ultimul timp avem varii scenarii cu privire la viitorul Republicii Moldova. Analiști pentru analiști luptă pentru previziunile „vanghiste”. Fiecare îl sfătuiește pe Filat, Lupu, Ghimpu și Voronin ce au de făcut.
Eu unul nu cred că Lupu va fi președinte. Filat și PLDM nu vor vota pentru Președintele PDM. Din cauza vicepreședinteului partidului.
Filat va face alianță cu PCRM. Cel mai probabil. Europa va înțelege. Tot din cauza vicepreședinteului partidului va înțelege.
Roșca este reînviat. Publika îi scoate îmbălsămarea. Probabil Filat îl pregătește pentru ca să ia cele 10 procente ale electoratului care votează o forță apropiată României.
PL. Reacția lui Ghimpu la ajutorul din partea PLDM în câștigarea primăriei Chișinău îl face ca Filat să îl „iubească” și mai tare. Dorin e băiat de treabă, problema lui e unchiul.
Cam asta. Fără prea multă apă.
Vlada Ciobanu publică o scrisoare deschisă către ţară. Discursul său pare foarte apropiat de cel al românilor care aşteaptă de zeci de ani schimbări reale în Românica:
În curând vor apărea multe postări pline de patos despre cât de minunată ești și cât de tare lumea te iubește. Ele îți vor ridica self-esteem-ul. O istorie de succes, cum se mai zice.
Ca să fie clar în ce moment al relației suntem acum, să știi că eu aștept cu nerăbdare cetățenia română. Parcă nu prea am încredere în bărbații ăia pe care îi schimbi la fiecare patru ani (acum chiar mai des). Dar tare vreau să merg prin lume, și vreau să am siguranța că pot pleca de aici în orice moment în care începi să te scufunzi.
Să mai știi că nu e dragoste, e deprindere. Totuși 22 de ani e mult (2 de la mine). Tu doar știi că nu ai nimic special, da?
Nata Albot încearcă să facă unele previziuni despre discursurile aleşilor poporului cu ocazia viitoarei zile naţionale a Republicii Moldova. Dacă treci peste textul presărat cu greşeli gramaticale şi abateri de la ortografie, ţi se va părea interesant ce spune Nata:
Cred cred că cele două adresări merită mai multă atneție decît niște simple cuvinte de felicitare. Speechurile celor șefilor statului vor fi curioase din mai multe puncte de vedere. Începând cu cea mai banală culoare a cravatei, numărul bâlbelor trase și continuînd cu stilul limbajului folosit. Cred, că d-ul M.Lupu, din nou va reuși să ne uimească prin talentul său de a vorbi mult și a ne zăpăci. Și cu toate acestea sunt curioasă să aud această furtună de neînțeles. Poate pentru a mă amuza, poate pentru mai mult decât atât. Sunt convinsă că d-ul Filat va avea un speech inteligent, sec, generalist, lipsit de emoție, așa cum îi șade în fire.
Viorel Mardare îşi ia des înjurături legate de ceea ce scrie pe blog despre Chişinău şi în general despre ţara sa. Într-un text sintetic, el oferă nişte explicaţii:
Multă lume este indignată că bloggerii sunt niște balaboli, că bat capul în dodii și nu întreprind acțiuni concrete. Corect. Așa și trebuie să fie – ei trebuie să bată capul. Zi de zi. Despre chestii pe care presa le abordează superficial. Cu cât mai des vor aminti bloggerii celor din susul puterii că pășesc strâmb, cu cât mai dure vor fi criticile – cu atât mai multă grijă vor avea alde conducătorii pe viitor, când vor lua o decizie sau alta. Omenește vorbind – criticând dur acțiunile unui politician, ultimul, dacă-i om sănătos la minte, se va simți supărat, rușinat, enervat, măgulit, în dependență de situație. Dar, cu siguranță, va fi mult mai precaut pe viitor. Și asta-i spre binele cetățeanului.
În ziarele pe care le-am citit în drumul spre şi dinspre Chişinău, am observat o goană pentru a demonstra care mai patriot din ţară. Alex Cozer a sesizat acelaşi lucru şi combate bine pe tema asta:
Tot circul care este pregătit pentru 27 august îmi amintește foarte bine de firea moldoveanului și cât de lăudăroși sunt concetățenii noștri. Cel mai bun exemplu care-mi vine acuma-n minte sunt nunțile moldovenești. Atunci când fac o nuntă, tinerii însurăței care trăiesc prin nu știu că cămin de pe la Malina Mică storc toți banii din părinți, mai iau și câteva împrumuturi și-apoi se-apucă de chefuit în cele mai tari restaurante din capitală. Fastul nunților moldovenești poate rivaliza uneori chiar cu ce vedem pe la tv când se căsătoresc niște vedete. Singura diferență e că a doua zi după nuntă vedetele din occident pleacă în luna de mieri în Malibu, iar mulți dintre tinerii noștri însurăței caută să scape mai repede de datorii, apucând-o pe cale „stroicii” la Moscova.
Tot aşteptînd oameni la aeroport, Vitalie Sprânceană devine mai înţelept şi ne împărtăşeşte unele reflecţii privind această poartă de intrare în ţară:
Pe de o parte, ca spațiu public, acesta este o zonă publică, relativ strict reglementată de legi ce conturează limitele comportamentului. Granițele mai depind și de standardele de securitate. O serie de acte sunt interzise: demonstrarea părților genitale, gesturile și vorbele obscene, abundența de intimitate, care poate fi ușor luată drept purtare libidinoasă. Altele gesturi intră în categoria celor permise – circulația liberă (în interiorul zonelor amenajate), fumatul (afară, de obicei), utilizarea scaunelor și altor mobiliere. Ca spațiu public, aeroportul mai adună o trăsătură interesantă – e temporar, pasager. Asta din cauza funcționalității – aeroportul împlinește o funcție. Teoretic. Cea de gestionare a transportului aerian. Când nu zboară nici un avion, aeroportul este pustiu. A se compara cu alte spații publice precum parcurile, care găzduiesc permanent perechi de inși și inse. Toate aceste atribute – public, funcțional, temporar îl fac să fie un non-loc (referință la Marc Augé). Adică un spațiu ce nu poate fi locuit, unul impersonal și funcțional. Asta în teoria antropologică.
Acestea au fost fragmentele care mi-au atras atenţia, din blogurile sugerate de Maxim. Nu spun că sunt cele mai reprezentative despre ce se spune în blogosfera moldovenească, dar sigur pot fi un punct de pornire pentru curioşi.