(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Şi a fost şi sesiunea de comunicări anuală a FJSC. Începută cu o oarecare întîrziere, cu stîngăcia aferentă unui public restrîns, evenimentul s-a dovedit interesant atunci cînd participanţii s-au împărţit pe secţiuni.
M-a impresionat calitatea discuţiilor informale din interiorul secţiunilor. Se pare că lucrările comunicate de participanţi nu au constituit decît puncte de plecare pentru aceste discuţii, în timpul cărora moderatorul nu a avut prea mult de intervenit, pentru că s-au desfăşurat civilizat. Mi-a plăcut intervenţia unui profesor din Arad, emigrat în SUA în 1959, care era foarte interesat de cultura populară, arta graffiti şi care voia să afle mai multe despre stencils.
Nu am înţeles însă de ce mulţi au prezentat lucruri neterminate, cercetări abia începute. Nu că ar fi foarte grav, dar, din discursurile lor, nici nu se întrevedea punctul de vedere, nu se putea observa calea pe care avea să o urmeze cercetarea.
La fel de curios mi s-a părut să prezinţi o cercetare pe un corpus dintr-o perioadă foarte apropiată de momentul susţinerii. Adică nu ştiu cît de relevant este să faci o cercetare calitativă pe ziarele din mai, din moment ce susţinerea e la începutul lui iunie. Întotdeauna am crezut că trebuie să ai o anumită distanţare temporală faţă de evenimentul analizat, care oferă un plus de obiectivitate.
De asemenea, absenţele nemotivate ale unora mă uimesc mereu. Nu cred că poate interveni ceva chiar în ultimul moment şi nu mai poţi participa. Cea mai plauzibilă explicaţie ar fi aceea că unii anunţă un titlu de lucrare fără ca aceasta să fie redactată atunci, sperând că ea va fi gata la momentul sesiunii. Şi nu a fost.
Prezentarea mea despre unificarea standardelor de citare a surselor electronice a avut un oarecare succes (am avut însă parte şi de tradiţionalele ridiculizări, considerîndu-se poate că subiectul este trivial) şi se va materializa pe la toamnă (mai multe detalii atunci).
A, iar profesorii Drăgan şi Miclău sunt bine mersi.
Fraza care mi-a rămas în minte:
„Dacă este o economie de piaţă, nu înseamnă că şi societatea trebuie să fie de piaţă”.