(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
The Economist nu este primul ziar străin care deplînge soarta ziarelor pe hîrtie şi EVZ nu scrie prima oară despre ce scrie presa străină. În articolul de azi, însă, sunt anumite puncte care necesitau o argumentaţie mai dezvoltată:
Intre timp, editia on-line a cotidianului britanic „The Guardian” are in America aproape jumatate din totalul cititorilor din Albion.
Jumătate dintre cititorii de ziare pe hîrtie, dintre cei de ediţii online, sau din totalul ambelor categorii?
In schimb, documentarea pentru materiale de tip „hard-news”, care necesita deplasari pe teren sau contact direct cu sursele, este inca limitata pe internet.
Bineînţeles. Nu poţi să te deplasezi „pe teren” pe Internet. Dar autorii de blog-uri sau jurnaliştii online au, în majoritatea lor, picioare şi pot face aceleaşi lucruri ca şi jurnaliştii tradiţionali. Inclusiv să meargă pe teren.
Jim Chisholm, de la iMedia, care se afla in parteneriat cu IFRA, un trust de presa britanic…
Din cîte ştiu, IFRA nu este un trust de presă, ci o asociaţie a instituţiilor de presă. Oricum se dă şi numele întreg al organizaţiei, ca să nu existe confuzii.
Cititorii parcurg mai putine pagini in editia on-line decat in ziar pentru a ajunge la informatiile dorite, inca un impediment in atragerea unor contracte publicitare consistente.
Este o generalizare. În primul rînd, cititorii nu parcurg „pagini” pe Internet, ci ecrane. Apoi, se ştie că publicul ediţiilor tipărite este unul fidel. Fidelizarea şi folosirea codurilor de culori îl ajută pe cititor să ajungă mai repede la informaţie în ediţia tipărită decît în cea de pe ecran. În plus, online există situaţii cînd nu poţi „sări” peste o reclamă pentru a ajunge la ecranul dorit.
În fine, atît timp cît va exista presa tabloidă, presa scrisă o va duce foarte bine. Exemplul cel mai clar din România – Libertatea. De asemenea, în Suedia cel mai bine vîndut ziar este un tabloid şi, în majoritatea ţărilor post-comuniste, este aceeaşi situaţie.
Majoritatea bloggeri-lor, cel putin cei influenti din SUA, nu se spetesc cu documentarea de tip iesit pe teren, intervievat surse, verificat afirmatii. Multe post-uri sunt pe prnicipul mi-a spus mie cineva ceva, stim noi cine, personaa importanta… si apoi cand presa (mainstream media aka MSM) scrie despre aceeasi treaba obtin un fel de confirmare ca au avut dreptate.
Multe bloguri traiesc din „supravegherea” media centrale.
in alta ordine de idei, tabloidele sunt cele mai bine vandute ziare atat in europa cat si de cealalta parte a Atlanticului. Vel mai vine vandut ziar in SUA, la stand 9adica nu prin abonament) este USA Today care este si cel mai apropiat de ideea europeana de tabloid. Dar publicul uni tabloid cauta in ziar satisfacerea unei alte nevoi decat cititorul unui cotidian serios.
articolul din Economist este din seria aoleu ce ne facem moare presa scrisa. Intr-adevar in USA presa scrisa este in tranzitie, in sensul in care se conglomerizeaza, se dau jurnalisti afara cu sutele si goana dupa profit este mai mare decat inainte. pe de alta parte tineretul nu mai citeste ziarul, asa ca publicul fidel al ziarului american imbatraneste si eventual, va dispare. dar in Ro nu este aceeasi problema, deoarece nu exista aceeasi traditie. Eu nu am crescut cu ziarul adus acasa dimineata si aruncat pe alee. In afara de zilele cand bunicul statea ore in sir la coada sa cumpere Gazeta Sporturilor si mai stiu eu ce, parintii veneau cu ziarele comuniste de la intreprindere care erau foarte bune pentru sters geamurile sau pentru diverse treburi in gospodarie.
Un alt aspect al acestei tranzitii a presei scrise, cle putin in SUA, este competitia pentru atentie. In epoca de aur a ziarelor, omul venea acasa si citea ziarul 3-4 ore. Nu mai e timp pentru asa ceva. Lumea petrece mai mult timp in masina, facand naveta la serviciu, petrece mai mult timp pe Internet, la TV, vorbind la mobil, etc. etc.