(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Cum ar fi să te trezeşti într-o dimineaţă şi să constaţi că nu mai poţi vedea? Cum te-ai descurca într-un întuneric permanent? Cum ţi-ai adapta viaţa? Nu-i aşa că te apucă frica numai gîndindu-te la posibilitatea asta?
Scopul Expoziţiei invizibile de la Budapesta este să le arate văzătorilor cum e să fii orb. La intrare, un nevăzător te plasează într-un grup şi te introduce într-o sală formată din mai multe camere, complet cufundate în întuneric. Cel puţin aşa mi-am închipuit eu locul expoziţiei, pentru că nu ai posibilitatea să vezi cum arată de fapt camerele vizitate nici după ce ai ieşit din întuneric. Am trecut însă peste praguri, am luat-o la stînga şi la dreapta, m-am ghidat după voci, respiraţii, zgomote mici.
Atingeri, recunoaşterea formelor din jur, zgomotele, adaptarea gesturilor… Aşa îţi arată ghidul cum se descurcă un orb. În ultima parte a vizitei, eşti invitat la un bar, te aşezi la masă, poţi bea ceva. Totul în întuneric. Ghidul ne-a explicat cum a învăţat să lucreze la calculator, cum caută informaţii pe Internet, cum plăteşte la magazine şi restaurante, cum se descurcă într-un oraş străin.
Te întrebi în acel negru dacă sigur vei putea vedea cînd vei reveni la lumină. Te încearcă şi un mic sentiment de panică şi parcă ai vrea să termini vizita mai repede, dar eşti şi curios să „vezi” mai departe.
După ce ieşi, parcă ai impresia unei renaşteri şi parcă vrei să-ţi protejezi mai mult ochii.
E foarte buna ideea. E greu de imaginat situatia lor si asa. Dar ne putem apropia putin.
Stiu ca e greu de imaginat pentru ca si eu am o problema de vedere si-mi dau seama ca unoeri mi-e imposibil sa explic celorlalti ce vad si ce nu. Nu e nici pe de parte vorba de orbire in cazul meu. Dar la scoala nu vedeam la tabla nici din prima banca, iar cartile le citesc cu lupa. :P
Ma descurc ok si asa, dar cum spuneam, uneori pur si simplu nu reusesc sa explic altora cum e. Ceea ce devine frustrant. Sunt persoane apropiate, ma cunosc de ani intregi care inca ma mai intreaba unoeri mirate – Dar tu chiar nu vezi aia?
Dar prin asta stiu ca anumite lucruri sunt imposibil de explicat, mai ales cand e vorba de simturi.
Oricat de bine am sta la capitolul empatie, cred ca niciodata n-o sa reusim sa ne imaginam lumea unui surd, mut sau nevazator. Dar prin initiative ca cea a muzeului o putem macar apoxima.