Poveşti de la Otopeni 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Cum o fi să lucrezi la aeroport, să-ţi treacă prin faţa ghişeului de ticketing („vînzări de bilete” sună naşpa, nu?) sute de oameni zilnic, să-ţi pună pasagerii aceleaşi întrebări (80% dintre ele inadecvate şi chiar stupide), să suporţi aceleaşi anunţuri repetitive la megafoane etc.? Nu ştiu cum e, dar iată cîteva stop-cadre povestite de cineva care lucrează acolo, la ghişeul unei anumite companii internaţionale:

FACTURAR? Românii care pleacă la lucru sau furtişag în străinătate uită repede limba română pentru că oricum nu o ştiau prea bine nici înainte să plece. Cei care fac naveta în Spania se opresc în faţa ghişeului să întrebe dacă acolo „se facturează bagajele”. Eu le-aş răspunde că da, dar mai încet.

REZERVAŢIA E CEVA NATURAL. Madam se postează în faţa ghişeului: „Am şi io o rezervaţie”. Omul din spatele ghişeului face blink-blink din ochi, cum am văzut eu în desene animate şi răspunde cu un calm nervos: „Ce aveţi, doamnă?” Eu i-aş răspunde: „Poate, dar nu la noi”.

BILETUL ALB-NEGRU. Omul vine cu e-ticket-ul imprimat la ghişeu. O fi el „e„, dar trebuie să fie şi „ticket„. Omul e sigur că acea confirmare primită prin e-mail e biletul. Îl întinde pe ghişeu şi e surprins cînd hîrtia lui nu e luată în seamă. I se dă boarding pass pe care-l priveşte cu neîncredere. E un simplu carton care mai e şi rupt înainte să urci în avion, nu prezintă siguranţă, nu?

CHANGE. Omul se opreşte la ghişeul de ticketing al companiei aeriene, scoate euro din portofel să cumpere lei sau scoate lei să cumpere euro. „Nu, doamnă, biroul de schimb valutar e mai încolo”.

PREPAY. Românul emigrat în America acum mulţi ani vine la ghişeu cu o hîrtie de la dentist, în care se spune că trebuie neapărat să fie la cabinet într-o zi anterioară celei prevăzute pe bilet pentru întoarcere. Pretinde că „şeful” a aprobat un waiver pentru taxa de schimbare a datei (în jur de 250 de dolari). După consultări, i se spune că nu. Se enervează şi ţipă la omul de la ghişeu: „Listen to me, you are paid to listen to me!” Pleacă să mai ceară aprobări. Se întoarce după cîteva minute şi pune cardul de credit pe birou, pentru a plăti taxa.

Mai bag, pe măsură ce vor mai apărea poveşti interesante.