(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Răspunsul: În România?
Aseară, la Serile FJSC, pentru că nimeni nu îndrăznea să întrebe în ce măsură sunt luate în seamă blogurile de campaniile publicitate, a întrebat asta Toni Momoc, moderatorul seriei de dezbateri.
Au încercat să răspundă Mugur Pătraşcu (Managing Partner la iLeo), Călin Rotăruş (Managing Director la ARBOinteractive) şi Adrian Alexandrescu (director al diviziei de comunicare one-to-one la OgilvyOne).
Ei au spus că este greu să aşezi în mediaplan bloguri cu cîteva sute de vizitatori pe zi alături de site-uri cu trafic foarte mare. Nu s-a făcut însă diferenţa, în cadrul discuţiei, dintre blogurile personale şi cele de companie. Mugur Pătraşcu a fost de părere că este rentabil în România să-ţi găseşti o nişă în blogosferă, deşi publicul este atras în continuare de blogurile personale, generaliste şi de cele de scandal.
A apărut însă o idee importantă, aceea că va conta calitatea audienţiei şi mai puţin cantitatea de vizitatori. Este ceea ce se numeşte audienţă premium. O concluzie a fost că marketingul online la noi se va focaliza pe comunităţi, deşi în majoritatea reţelelor de socializare foarte puţini membri creează conţinut.
Cît despre modurile de a face publicitate online, se pare că apune era bannerelor, cel puţin a celor statice. Alexandrescu a spus că a avut norocul să lucreze cu clienţi care cer lucruri inovatoare pe Web, în timp ce Pătraşcu s-a plîns de numărul mare de proiecte respinse de clienţi, din cauza inovaţiilor propuse în acele campanii.
Invitaţii au mai spus ceva ce îmi dă de gândit: atunci când i-am întrebat dacă criteriul fundamental după care selectează blogurile pentru mediaplan este traficul, au răspuns că de fapt aleg blogurile pe care vor face publicitate mai mult sau mai puţin la întâmplare, sau după ce discută cu „prietenii” lor care ştiu câte ceva despre conţinutul unui blog sau a altuia. Adică se merge pe „recomandări”… Dacă blogul cu pricina are ceva trafic şi este şi recomandat de un prieten îl incluzi în campanie. Interesant, nu?
Pe de altă parte, ideea că faci ceva din pasiune (blogging sau publicitate) când operezi cu bugete de zeci de mii şi sute de mii de euro şi când eşti plătit cu mii de euro, mi se pare o ipocrizie. Dar ăsta e limbajul oricărui manager şi trebuie să îi înţelegem: „băieţi, voi lucraţi din pasiune, noi suntem plătiţi tot din pasiune”!
*pare rau ca nu am ajuns – macar cu Ogilvy si Ogilvy One am avut contact direct mai multa vreme deci sa spunem ca ma disculp partial*
Era bannerelor a cam apus din 2005 (vorbesc intr-o minima cunostinta de cauza, cumparand pentru cineva publicitate acum un an) insa in 2006 inca se cereau sume astronomice pentru bannere (cu adaos electoral se ajungea la ceva in genul 30000 RON pentru afisarea unui banner la interval de 10 secunde timp de o luna in perioadele orare de acces maxim – deci o luna, 3 ore pe zi si din alea 3 ore numai 18 minute de afisare continua)
Si acum exista site-uri care prefera sistemul CPM in ideea ca din 1000 de vizitatori vor fi destui care o sa vada bannerul, realitatea (cu sau fara AdBlock) spunand ca din 20 000 de accesari o sa ai in jur de 50 de clickuri daca ai noroc.
Vorba vine, advertising is dead…long live interactive. (Ce socheaza la online este ca in loc sa castige in timp de criza scade pentru a concentra fondurile in alte directii mancatoare de bani si timp).
Nu cred că poţi avansa, la un blog, un ratecard gîndit la CPM. Se poate merge pe proiecte speciale, advertoriale şi link-uri plătite. Cînd zic blog, nu mă refer la platformă, ci la genul „publicistic” respectiv.
Este normal să se meargă pe recomandări în cazul blogosferei. Aceasta imită foarte multe societatea românească, unde o clică poate controla un sistem şi unde o mînă spală pe alta. Este grav însă că sistemul ăsta se aplică şi în mediaplanuri uneori.
Eu ma refeream mai mult la generalitati, nu la bloguri in mod particular. In cazul blogurilor se practica ineficientul Cost Per Click iar mai nou ”Cost per Action” (Cumperi ceva, te inscrii sau rasfoiesti oferta => nenea bloggerul ia un sfant).
E destul de greu sa gandesti un plan de publicitate pentru bloguri. Cele mai faine advertoriale de pana acum le-am citit pe un blog aproape anonim din punct de vedere al traficului si al vizibilitatii zelist (erau niste povestiri de vreo 2-3 pagini in care produsul aparea salvator spre final – similare la nivel de constructie cu advertorialele lui Bernbach din anii 60).
Advertorialul e un mod ok de promovare insa ridica anumite probleme daca nu e cat de cat marcat si cititorii se prind si evident ridica problema eficientei.
Daca ai de a face cu tipul de blogger ”stiri scurte + comentarii + content factory” nu are sens sa-l obligi sa scrie advertoriale din moment ce ai lui cititori nu vor fi atenti la mai mult de 15-20 de randuri si vor urmari reactia rapida.