BUCURA, vb. I. Refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. 2
Mi s-a spus de multe ori că nu ştiu să mă bucur, am fost acuzat că nu ştiu să mă distrez. Culmea, acuzaţiile mi-au fost aduse tocmai cînd eu simţeam în suflet că mă bucur sau că mă distrez. Ce i-a făcut pe acei oameni să-mi spună asta? Pentru că nu exteriorizam sentimentele, nu afişam prin limbajul corpului faptul că simt acele lucruri. A te bucura este un lucru care se învaţă. Oscilînd între stereotipuri şi închidere în sine, bucuria trebuie manifestată în orice împrejurare care cere acest sentiment. Dacă nu vrei să-i dezamăgeşti pe prieteni, dacă vrei să arăţi […]