România, ţara în care ruşinea a murit şi în care cuviinţa îşi dă ultima suflare 1

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

L-am citit la timpul lui, în primăvara acestui an, dar văd că articolul din martie 2010 din Dilema Veche (nr. 311) se întoarce pe forumuri şi bloguri.

Intitulat acum incorect „Dor de România” şi atribuit incorect lui Alin Fumurescu de la Vox Publica, articolul de opinie se numeşte Rămasul şi întorsul în ţară şi este scris de Andreea Nicoleta Sepi.

Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti – ca şi mine – o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu „gipane“ supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără limite.

Acesta este începutul. În restul articolului, Andreea Nicoleta radiografiază realist societatea românească, prin scene de viaţă cotidiană şi constatări dureroase:

Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri. Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale decenţei.

Este un text cinic, trist şi foarte bine scris. Merită să-l citiţi integral, este de actualitate.

Cît despre disputele privind autorul textului, n-am înţeles de unde atîta tevatură. Am căutat pe Google primele două fraze din text, între ghilimele şi primul rezultat (cel mai vechi, de altfel) este cel mai relevant şi duce spre Dilema Veche. Mister spulberat.