Sau bosniac, prusac, posac dar europenizat. Ca să rimeze, neapărat acest clip… Pe acest fundal muzical, aflăm (Hotnews) că albanezii şi bosniacii ne arată degetul din mijloc, din spaţiul protejat al lui Schengen, după cum era şi numele oraşului. Ei pot pleca fliu-fliu cu avionul, sunt verificaţi doar la plecare şi la sosire.
Tocmai spuneam că e bine să ai poveşti la purtător, pentru că nu se ştie cînd ai nevoie de ele. Şi tocmai am aflat că am cîştigat un premiu de la Toshiba cu povestea mea despre prima experienţă pe care am avut-o cu un laptop. Concursul s-a desfăşurat pe Facebook, acolo unde trebuia să-ţi publici textul. Cele mai frumoase poveşti au fost publicate într-un e-book accesibil la Issuu. Povestea mea bilingvă arată cam aşa acolo: Pe locul al doilea s-a plasat Mario Raimondo, iar pe al treilea este Elena Iurkiewicz. Dintre celelalte texte, mi-au mai plăcut acestea:
Dacă petreci mult timp într-o instituţie, ajungi să afli şi unele chichiţe ale clădirii. Locul unde îşi are sediul Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării este încărcat de istorie şi ciudăţenii. Fosta Academie Ştefan Gheorghiu era într-o clădire modernă la acea vreme. Piesa de rezistenţă (pe lîngă cabinele de traducere simultană din amfiteatre) era liftul. De fapt, lifturile. Sunt 3 lifturi în corpul A din Complexul Leu. Îmi amintesc că funcţionau toate cînd am ajuns la sediul FJSC în 1994, cînd mă pregăteam de admitere. Acum merg doar două dintre ele. Sunt de pe vremea lui Ceaşcă, absolut nici o […]