Slugă la doi stăpîni, actor la două publicuri 8
Ehei, dacă cineva a intrat ieri trist în sala de la Teatrul Masca şi a ieşit la fel, minte. Nu există aşa ceva! A fost o supradoză de optimism, joc bun actoricesc, desăvîrşire în mişcări şi dans şi cîntesc. Am rîs, am fost serios, m-am rugat în gînd să le iasă săritura, să cînte bine notele, să ne fie aproape actorii. Nişte superactori m-au făcut să rîd alături de copii. Două publicuri au fost în sală: cel al copiilor sinceri şi entuziaşti şi cel al adulţilor obosiţi de job dar care s-au deconectat în mod sigur în timpul piesei.