Poezii din sertarele studenţilor şi candidaţilor 3

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Pe Forumul FJSC, candidaţii la admitere sunt ajutaţi gratuit de ceilalţi membri să afle ce se cere la admitere. Ei publică texte, asemeni celor pe care vor fi nevoiţi să le scrie la admitere şi creaţiile lor sunt criticate sau lăudate de ceilalţi.

Există însă acolo o secţiune destul de frecventată, de creaţii literare. Iată cinci fragmente din cinci poezii publicate de tînăra generaţie:

1.

rândul trei cu ieşire la visul ăla pe care nu l-am prins niciodată

uneori sunt liceanul blur
aşezat precum ceaţa printre oameni
ca firul de fum/ mă simt acasă în orice plămân
microbul de ieri boala de mâine
cu ochii aplecaţi spre sânul morţii
înţarc toate poftele

călcat în fiecare zi de un alt tren
mă caut printre şine printre pietre negre
şi nici un călător nu îmi dă dreptul să plec
singură somnambula de la ora 3 p.m. mă ştie
în fiecare zi e ca un depou de ură adună trenurile
le umple cu dor apoi deraiază într-un delir matinal
şi eu o ştiu…şi ea mă vede ca prin visul unui prunc orfan

2.

Sunt dragoste si nu mai sunt.

M-am dus,
M-am evaporat.
Cu-n alt sentiment ei m-au inlocuit.
Ura lor m-a izgonit,
Ramanand doar cruda amintire.
Sunt dragoste si nu mai sunt.
Doar praful s-a ales de mine,
Si-acelasi praf e spulberat de-a regretului lor adiere.
Sunt dragoste si nu mai sunt.

3.

Şi atunci iubirea va răsări din roşu sânge înflorit
Încercând să prindă al noptii răsărit,
Inima tristă a celei ce va plânge
Se va închide, tristeţea s-o alunge..

Nevroza stare a sufletului mort
Apare in sentimentul celui ce aspiră,
La cea, a cărui fiintă nu-i mobilă,
Servindu-i şi ultima bucată de tort.

4.

Gândul meu e daltonist.
Mic, mărunt și incisiv
te-am văzut
intuitiv.

Culorile se țin în eprubete.
Ce spui tu,
sunt minciuni corecte.

Și văd culori frumoase,
sunteți viziuni curioase.
M-am făcut câine și nu visez
cu dreaptă credință, te curbez.
Voi nu știți ce vreți!
Voi doar … vedeți!

5.

Presimt că ai uitat de mult dragă făptură
Zilele roz când îmi găteai friptură
Şi reacţioneai cu exclamaţii-atente
La tona mea de complimente.
Pe-atunci era şi vremea ca să mor
Descoperisem că şi clorul
E ca şi apa… incolor
Şi-n vindecarea mea greoaie
Cu nopţi pierdute prin spitale
Te prezentai la datorie
Cu un sărut şi-un kil de portocale.