(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Asta mi-a spus azi paznicul de la etajul 6, cînd studenții pedalau pe hol cu pliabila mea. Le oferisem această tură ca premiu pentru temele bine făcute. Dar bicicleta nu e cal și calul nu are cauciucuri.
Încerc să-i stimulez deseori pe micii mei studenți cu mici atenții (incentives , nu-i așa?). Uneori sunt pixuri, alteori carnețele de notițe etc. De cînd statul român face pe profi de sus, e mai greu să găsesc finanțe, deci fac și eu ce pot. Boxele din laborator sunt ale mele, chetă pentru markere am făcut, vin cu laptop-ul de acasă ș.a.m.d.
O plimbare cu bicicleta pe holul facultății este în spiritul instituției: deschis, comunicativ, vesel. Paznicul s-a impacientat degeaba. I-am explicat eu după aia cum stă treaba și sper că a înțeles. În fond, are 36 de ani…
Omul ăla e util în vreun fel? Dacă nu păzeşte noaptea, tot degeaba.
Evident că e util, ne păzește de bicicliști. Noaptea, somnul îi e înger păzitor.
Slavă Domnului. O să dorm liniştit azi.
jur ca nu-mi permit sa rid (citeodata, tusea si junghiul nu merg mina-n mina cu risul si nu se stie cind dai dintr-una intr-alta), dar as ride.
faza cu hipodromul e geniala.
ps: omu’n-are decit 36? hm, ca noi…